Idee portofoliu de acțiuni pe Bursa de Valori București

Dacă te interesează investițiile pe bursă cu siguranță ai încercat să găsești cea mai bună variantă pentru construirea unui portofoliu de acțiuni. Sunt sigur că ai auzit și de faptul că un portofoliu de acțiuni trebuie să fie în primul rând diversificat. Personal nu sunt un susținător înfocat al acestei afirmații și consider că dacă știi ce faci poți avea și un portofoliu format dintr-o singură acțiune care va avea șanse să fie mult mai profitabil decât un portofoliu diversificat. De aceea, în ultima perioadă "portofoliul" meu a fost format din una sau maxim două acțiuni, prin ultima vânzare (TEL- preț mediu cumpărare sub 13 lei/buc, preț de vânzare 18 lei/buc + dividend aferent 2012) obținând un randament brut anual de aproximativ 40%. Dacă aș fi împărțit suma investită pe 5 sau 10 emitenți cu siguranță randamentul ar fi fost mult mai mic de atât. 

Cu toate acestea, vreau să vă prezint astăzi un exemplu de portofoliu de acțiuni de pe BVB, cu grad de risc mic (din punctul meu de vedere) și care poate asigura proprietarului un venit măricel fără a depune vreun efort. Singurul lucru de care are nevoie sunt banii pentru investiție și răbdare pentru a cumpăra acțiunile ieftin și a le vinde la prețurile target. Se adresează investitorilor cu profil de risc mediu-scăzut. (cei cu risc foarte mic investesc de obicei în obligațiuni, titluri de stat etc).

Portofoliul propus este următorul:

Am mai ascuns din coloane, însă datele din poză se văd în continuare destul de mic. De aceea, fișierul Excel poate fi descărcat apăsând pe acest link. 

După cum observați la o investiție de 600.000 lei, obținem dividende anuale în valoare de 52.355 lei și un profit potențial din diferențe de preț (într-o periodă cuprinsă între 1-5 ani, în funcție de evoluția pieței) de aproximativ 256.967 lei.

Valorile din tabel sunt estimative, în realitate pot fi mai mari sau mai mici de atât. De asemenea, ponderile și structura deținerilor pot fi modifcate, acest portofoliu este unul creat pe moment și reprezintă doar un exemplu. Evoluția prețurilor acțiunilor depinde de foarte multe elemente, însă bursa de valori reprezintă întotdeauna o variantă de luat în calcul pentru consolidarea situației financiare și multiplicarea fondurilor disponibile. 

Subscribe to Un mod diferit de a privi Economia by Email

Citește în continuare ->

Două metode de stabilire a prețului unui produs sau serviciu

Un element important în activitatea unei societăți este prețul de vânzare sau livrare a produselor respectiv serviciilor. Nu de puține ori clienții își fundamentează alegerea în primul rând pe baza acestuia cu toate că un preț mic nu înseamnă automat o "afacere bună", mai important fiind de fapt raportul calitate/preț. 

Deși teoria economică poate prezenta mai multe metode de stabilire a prețului, în practică există două metode fundamentale, restul fiind derivate din acestea: 

1) Stabilirea prețului plecând dinspre cost spre piață: este metoda clasică și presupune obținerea prețului de vânzare pornind de la costurile totale ale companiei cu produsul/serviciul respectiv la care se adaugă marja dorită. Mecanismul de calcul este următorul:

Dezavantajul acestei metode este faptul că în cazul în care costurile (directe și indirecte) nu sunt optimizate, nu vom putea fi competitivi deoarece alte companii care au costuri de producție și funcționare mai mici vor oferi produse/servicii similare la un preț mai mic.

2) Stabilirea prețului plecând dispre piață spre cost: cea de-a doua metodă, spre deosebire de prima, presupune obținerea prețului de vânzare în funcție de cât este dispusă piața să ofere și optimizarea ulterioară a costurilor ținând cont de "prețul pieței" și marja dorită. Pentru acest lucru sunt necesare studii de piață, analiza prețurilor și vânzărilor altor produse similare comercializate de competitorii direcți, analiza marjelor practicate în  sectorul de activitate respectiv etc. Principiul de calcul este următorul:

Dezavantajul acestei metode este faptul că, din dorința de a obține un preț cât mai competiv în piață, se poate ajunge la obținerea de produse sau servicii de o calitate slabă, fapt generat de costurile mici de producție: se vor folosi materiale mai ieftine, forță de muncă mai ieftină și implicit mai slab calificată, furnizori mai ieftini și care vor oferi servicii pe măsură etc. 

Pentru a evita dezavantajele implicate de metodele de mai sus, companiile trebuie să folosească un mix al acestora prin luarea în considerare a prețurilor de piață, dar optimizarea costurilor în măsura menținerii calității produselor/serviciilor. Rezultatul va fi, probabil, un preț de vânzare mai mare decât al competitorilor direcți, însă o strategie de marketing în care se va pune accent pe calitatea oferită clienților îi va face pe aceștia să plătească mai mult pentru un produs de o calitate bună, decât mai puțin pe un produs de o calitate îndoielnică. Până la urmă cel mai mult contează dorința consumatorului căruia compania i se adresează, iar dacă tot ce acesta își dorește este un preț mic, îl va primi făcându-se rabat la calitate. 

Înainte de a încheia, as face o mică paranteză: în domeniul autoturismelor, dacă în trecut o mașină cumpărată de nouă funcționa aproape "pe viață", astăzi multe autoturisme noi, după 2-3 ani de funcționare au probleme grave și devin adevărate rable pe patru roți. Acest lucru se întâmplă pentru că în trecut, nefiind capacitate de producție suficientă pentru toți clienții care își doreau o mașină, companiile puteau practica prețuri de vânzare care să acopere costurile necesare producerii de autoturisme de calitate (foloseau metoda 1). Astăzi, când capacitatea de producție (și producția) este mai mare decât cantitatea pe care piața o poate (o dorește) cumpăra, companiile, în disperarea de a vinde cât mai mult, pentru a obține prețuri de vânzare cât mai mici, reduc costurile continuu, iar rezultatul final este punerea pe piață de autoturisme de "unică folosință". Chiar astazi am văzut o reclamă la televizor cu un Citron "Elize nu știu cum", berlină de clasă compactă, testată pe circuit, care arăta foarte bine și costa 8500 de euro. Mă întreb cum se va comporta peste 4-5 ani de exploatare :) 

Subscribe to Un mod diferit de a privi Economia by Email

Citește în continuare ->

De ce trebuie sa începi să citești despre bursă ?

- Ești acționarul unei societăți și îți dorești să o dezvolți, dar nu găsești surse de finanțare ieftine pentru noile proiecte planificate ? 

- Ai economisit o sumă de bani, dar dobânzile oferite de bănci pentru depozite nu îți mai acoperă nici măcar rata inflației, nu ai încredere în fondurile de investiții și nici nu te simți pregătit încă pentru a porni un business de la zero ?  

- Te atrage domeniul economic și ești interesat de gestionarea cât mai eficientă a fondurilor de care dispui ? 

Dacă răspunsul este "Da" la cel puțin una dintre întrebările de mai sus, înseamnă că trebuie neapărat să începi să citești despre Bursele de Valori. 

Ce reprezintă bursele ?

Pentru societățile listate, bursa este în primul rând o sursă de finanțare ieftină: la nivel global, piețele de capital sunt surse de finanțare extrem de utilizate atat de companiile private, cât și de cele de stat deoarece nu presupun costuri cu dobânzile sau rambursarea principalului. De asemenea, dacă în cazul unei finanțări prin bancă este necesar să îndeplinești condițiile de bonitate cerute, finanțarea prin bursă este mai permisivă în ceea ce privește destinația fondurilor și bonitatea. 

Compania se listează la bursă în primul rând pentru că are nevoie de banii pe care îi obține în schimbul vânzării de acțiuni sau al emiterii de obligațiuni. Totuși, finanțarea nu este singurul motiv pentru listare. O dată cu aceasta, mai apar și alte avantaje, cum ar fi: 

- încredere suplimentară din partea partenerilor de afaceri (clienți, furnizori etc) deoarece o companie listată trebuie să îndeplinească condiții de transparență, 

- publicitate și consolidarea imaginii prin promovarea în mediile financiare, 

- posibilitatea de evaluare a afacerii (prețul pe care investitorii îl plătesc pentru acțiuni reflectă încrederea lor în perspectivele companiei) etc. 

Pentru potențialii investitori bursă reprezintă o alternativă la clasicele metode de economisire sau investire, cum ar fi depozite bancare, fonduri de investiții, fonduri de asigurare sau pensii, investiții imobiliare, metale prețioase, pornirea unei afaceri etc. Atunci când cumperi o acțiune ai dreptul la o mică parte din active (clădiri, utilaje etc) și profit, în cazul în care AGA decide repartizarea acestuia sub formă de dividende. Piața de capital permite investitorilor să creeze sume importante de bani prin multiplicarea sumei inițiale, putând deveni bogat fără asumarea riscului de a porni o afacere și fără a face sacrificiile care însoțesc de cele mai multe ori un post de conducere bine plătit. Pentru acest lucru, este necesară însă cunoașterea pieței, a companiilor și cumpărarea de acțiuni subevaluate la un moment dat, dar care au potențial de creștere în viitor. Decizia de cumpărare are loc în urma unor analize riguroase atât la nivel de companie cât și la nivel de context economic regional și global. 

Modalități de multiplicare a banilor prin tranzacționare de acțiuni:

Se poate câștiga din 2 surse:

1. Dividend: cota parte din profit aferentă procentului din companie deținut. Unele companii repartizeaza întreg profitul sau doar o parte din el sub formă de dividende. În acest caz, cu cât firma a realizat o activitate mai profitabilă cu atât Rata dividendului este mai bună (Rata= Dividend brut pe acțiune / Preț de cumpărare pe acțiune). Pentru a fi convenabil, Rata dividendului trebui să fie mai mare decât inflația și decât dobâzile acordate de bănci pentru depozite. 
2. Diferența dintre prețul acțiunii la momentul cumpărării și cel de la momentul vânzării: în cazul în care societatea se dezvoltă, desfășoară o activitate din ce în ce mai profitabilă și perspectivele de viitor arată bine, numărul investitorilor care vor dori să cumpere acțiuni va crește, iar cei care vor dori să vândă vor fi din ce în ce mai puțini. Rezultatul va fi o creștere a prețului acțiunilor, iar cei care le-am cumpărat în trecut vor putea să le vândă mai scump marcând un profit bun. 

Care este cea mai importanta calitate a unui investitor la bursă ?

Din punctul meu de vederea, în această activitate, la fel ca și în altele, cel mai important lucru este experiența. Cu cât tranzacționezi și studiezi mai mult, cu atât poți obține rezultate mai bune. La început va fi dificil, este posibil să pierzi mulți bani până când vei începe să cunoști piața, dar numai prin exercițiu, analiză și consecvență se putea ajunge la câștig. 

Dacă ți se pare interesant subiectul poți descărca un Foarte scurt ghid privind Investițiile pe bursa de valori, pe care l-am scris în anul 2009 sau poți căuta materiale pe internet. Ca o prima lectură în acest domeniu recomand cu căldură și Ghidul Investitorului redactat de Bursa de Valori București, care se poate descărca de aici. 

Citește în continuare ->

Ce se întâmplă la stagiul CECCAR și cum se poate reduce perioada acestuia ?

Înainte de a intra la stagiul CECCAR în vederea obținerii dreptului de a profesa ca Expert Contabil nimeni din cei pe care i-am întrebat nu a știut să îmi spună exact în ce va consta activitatea din timpul celor 3 ani de pregătire și nu am găsit informația nici pe site sau forumuri. De fapt am auzit diverse variante, însă erau atât de diferite încât nu știam pe cine să cred. Deoarece de curând am participat la primul curs și am aflat acest lucru direct de la sursă m-am gândit să dau informația mai departe pentru a-i ajuta și pe ceilalți interesați.  

Concret, la filiala CECCAR Ploiești, pe parcursul fiecărui semestru de stagiu din totalul de șase semestre, stagiarii trebuie să desfășoare următoarele tipuri activități:

1.  Câte 2 zile de pregătire tehnică plus 2 zile de pregătire deontologică care au loc la sediul filialei, sâmbăta, dar unele și în cursul săptămânii. În acest semestru pregătirea tehnică este Lunea de la ora 12:00, iar cea deontologică Sâmbăta de la ora 9:00. Se predau cursuri, se discută și rezolvă probleme specifice profesiei și se lămuresc toate lucrurile referitoare la acestea. 
2. Stagiarii primesc pe mail câte un set de 50 de probleme și studii de caz urmând să le aducă rezolvate la data stabilită. În cazul în care sunt neclarități se poate apela și la lectorul formator de stagiu pentru consultări. Ulterior are loc sustinerea, care constă în clarificarea problemelor rezolvate greșit și/sau nerezolvate.
3. Test de evaluare semestrial cu 2 probe: scris și practic. Proba scrisă constă în rezolvarea a 3-5 probleme, iar pentru cea practică fiecare stagiar trage la sorți câte un bilet și răspunde oral sau dezbate subiectul/întrebarea care îi pică. (asemănător probei orale de la bac:) )

Reducerea perioadei de stagiu:

Anumite categorii de stagiari au dreptul să solicite reducerea perioadei de trei ani de stagiu, în cazul în care îndeplinesc una dintre condițiile de mai jos:

1. Sunt Contabili Autorizați membri activi. Acestora li se recunosc 3 semestre din perioada de stagiu de la Experți Contabili. 
2. Sunt Contabili Autorizați membri activi și  au vechime în domeniul financiar-contabil minimum 2 ani: pot efectua o pregătire intensivă de până la 6 luni după care susțin examenul de aptitudini final. 
3. Au vechime în activitatea financiar-contabilă de minimum 20 de ani, dintre care cel puțin jumătate în funcție de conducere: li se poate reduce perioada de stagiu cu 50%. 
4. Au vechime în activitatea financiar-contabilă de minimum 10 ani sau de cel puțin 5 ani în funcție de conducere: li se poate reduce perioada de stagiu cu o treime.
5. Sunt salariați ai societăților de Contabilitate și Expertiză Contabilă înscrise în tabloul CECCAR: perioada lucrată în societate se consideră pregătire tehnică și pot efectua doar pregătire deontologică (curs de 20 de ore), urmând ca ulterior să poată susține examenul final de aptitudini.

Subscribe to Un mod diferit de a privi Economia by Email

Citește în continuare ->

O provocare in domeniul raportării financiare

Când aud cuvintele "raportare financiară" majoritatea persoanelor din România se gândesc la raportarea către stat. Opinia mea este că aceasta ar trebui să fie o preocupare secundară, principalul scop al raportării și analizei financiare, în mod normal, fiind oferirea managementului companiei de informații pe baza cărora să poată lua decizii bine argumentate cu scopul atingerii obiectivelor propuse.

Pentru acest lucru este necesară analiza activității pe diferite perioade de timp cu scopul de a stabili dacă suntem în target, cum am evoluat față de perioadele precedente, în cazul menținerii aceluiași nivel al indicatorilor și în următoarele perioade ne încadrăm în obiectivul pe termen lung, dacă nu ce putem face pentru a remedia situația etc ? De obicei se dorește prezentarea indicatorilor de activitate (legați de venituri și cheltuieli) pentru fiecare lună în parte pentru ca ulterior să se compare lunile și să se previzioneze încadrarea în targetul anual. Aici intervine o foarte mare provocare deoarece încadrarea corectă a veniturilor și cheltuielilor în luna la care se referă poate fi extrem de dificilă.

Dacă vorbim despre o firmă care prestează servicii, pot apărea următoarele dificultăți în evaluare:

1. Societatea lucrează pentru un proiect pe parcusul a 3 luni și emite factură către client la finalul ultimei luni (când a terminat proiectul). Dacă recunoaștem întreg venitul în luna a 3-a, în raportări va părea că în lunile 1 și 2 am fost foarte ineficienți (am avut doar costuri pentru că am muncit, dar nu și venituri pentru că nu am facturat), iar în luna 3 am fost extrem de eficienți (deoarece am facturat și ce am lucrat în lunile 1 și 2). Acest lucru bineînteles că nu este real, iar dacă este prezentat în acest mod nu se pot compara și analiza cifrele pe luni. 
2. Decalajele dintre momentul emiterii facturilor către client și primirii facturilor de la furnizori. De exemplu dacă pentru situația de la punctul 1. avem și costuri externe pe care le refacturăm clientului, iar factura de la furnizor este emisă în luna a 4-a (de exemplu), noi nu vom avea costuri in lunile în care ar trebui (pentru că la acele luni se refera costurile), ci le vom avea într-o lună ulterioara finalizării proiectului.

Pentru a rezolva această problemă și a putea analiza fiecare lună în parte, din punct de vedere financiar, va trebui să recunoaștem și să alocăm veniturile și cheltuielile pe fiecare lună (luna la  care se referă), indiferent de data emiterii documentelor. Contabilitatea românească prevede recunoașterea veniturilor la data emiterii lor, dar acest lucru, după cum observați nu este corect întodeauna, uneori fiind necesară aplicarea unor metode mai complicate pentru  a cunoaște situația reală lunară. 

Standardul IAS 18, prevede că veniturile din prestări servicii pot fi recunoscute atunci când următoarele criterii sunt îndeplinite cumulativ, indiferent de date emiterii documentului:

• Venitul se poate măsura în mod fiabil;
• Este probabil ca beneficiile economice asociate cu tranzacția să fie generate pentru entitate;
• Stadiul de execuție a tranzacției la data raportării poate fi evaluat în mod credibil;
• Costurile suportate pentru tranzacție și costurile de finalizare a tranzacției pot fi evaluate în mod credibil.

Legat de Cheltuieli, principalul criteriu este legarea acestora la Venitul și perioada la care se referă. 

METODA 1:

Aplicând în exemplul nostru de puțin mai sus și presupunând că putem calcula costurile aferente fiecărei luni, obținem următorul scenariu și modalitate de recunoaștere lunară a veniturilor:

* procentul de finalizare a proiectului este estimat de responsabil.
* costurile aferente fiecărei luni sunt costurile orelor lucrate de operațional pe proiect + cota parte din bugetul intern + costuri furnizori pe proiect

Venitul aferent fiecărei luni = Procent finalizare proiect * Total Venit (venitul este cel stabilit prin contract)

METODA 2:

Mergând mai departe, putem aplica și metoda Cost-to-Cost care presupune obținerea procentului de completare a proiectului folosindu-ne de costurile actuale de la finalul fiecărei luni plus ce costuri estimăm că vom mai avea până la terminarea proiectului. Utilizând aceleași date pentru exemplificare obținem următorul tabel:

Veniturile repartizate în fiecare lună sunt calculate după formula:
Venit lunar= Cost Actual la finalul lunii / Cost Estimat până la terminarea proiectului * Venit Total - Venit recunoscut în luna precedentă.

Costul veniturilor aferent fiecărei luni se recunosc după următoarea formulă:
Costuri lunare= Costuri apărute până în prezent - Costuri recunoscute în luna anterioară.

Se poate observa că rezultatul raportat în fiecare lună diferă în funcție de metoda de calcul utilizată, însă aplicând aceste aspecte putem obține o situație lunară cât mai aproape de realitate. 

În cazul în care am fi utilizat pentru recunoașterea venitului data emiterii facturii (cf. contabilității românești) am fi obținut următoatea situație pe luni:

* Observați că este total irelevantă și induce în eroare deoarece în lunile 1 și 2 pare că am avut pierederi, iar în luna a 3-a am fost extrem de profitabili. 

Este evident faptul că cea mai corectă metodă de calcul este Metoda 2, însă aceasta este dificil de aplicat întrucât presupune existența unor sisteme de gestiune extrem de avansate și a unui departament financiar contabil bine pregătit care va munci foarte mult pentru  obținerea cifrelor corecte. 

Concluzionând, contabilitatea pentru stat este una, iar raportarea financiară pentru management este alta, în funcție de necesități și de specificul activității fiecărei companii, cea de-a două fiind în mod normal cea pe baza căreia ar trebui luate decizii de business. 

Subscribe to Un mod diferit de a privi Economia by Email

Citește în continuare ->