Ce se întâmplă la stagiul CECCAR și cum se poate reduce perioada acestuia ?

Înainte de a intra la stagiul CECCAR în vederea obținerii dreptului de a profesa ca Expert Contabil nimeni din cei pe care i-am întrebat nu a știut să îmi spună exact în ce va consta activitatea din timpul celor 3 ani de pregătire și nu am găsit informația nici pe site sau forumuri. De fapt am auzit diverse variante, însă erau atât de diferite încât nu știam pe cine să cred. Deoarece de curând am participat la primul curs și am aflat acest lucru direct de la sursă m-am gândit să dau informația mai departe pentru a-i ajuta și pe ceilalți interesați.  

Concret, la filiala CECCAR Ploiești, pe parcursul fiecărui semestru de stagiu din totalul de șase semestre, stagiarii trebuie să desfășoare următoarele tipuri activități:

1.  Câte 2 zile de pregătire tehnică plus 2 zile de pregătire deontologică care au loc la sediul filialei, sâmbăta, dar unele și în cursul săptămânii. În acest semestru pregătirea tehnică este Lunea de la ora 12:00, iar cea deontologică Sâmbăta de la ora 9:00. Se predau cursuri, se discută și rezolvă probleme specifice profesiei și se lămuresc toate lucrurile referitoare la acestea. 
2. Stagiarii primesc pe mail câte un set de 50 de probleme și studii de caz urmând să le aducă rezolvate la data stabilită. În cazul în care sunt neclarități se poate apela și la lectorul formator de stagiu pentru consultări. Ulterior are loc sustinerea, care constă în clarificarea problemelor rezolvate greșit și/sau nerezolvate.
3. Test de evaluare semestrial cu 2 probe: scris și practic. Proba scrisă constă în rezolvarea a 3-5 probleme, iar pentru cea practică fiecare stagiar trage la sorți câte un bilet și răspunde oral sau dezbate subiectul/întrebarea care îi pică. (asemănător probei orale de la bac:) )

Reducerea perioadei de stagiu:

Anumite categorii de stagiari au dreptul să solicite reducerea perioadei de trei ani de stagiu, în cazul în care îndeplinesc una dintre condițiile de mai jos:

1. Sunt Contabili Autorizați membri activi. Acestora li se recunosc 3 semestre din perioada de stagiu de la Experți Contabili. 
2. Sunt Contabili Autorizați membri activi și  au vechime în domeniul financiar-contabil minimum 2 ani: pot efectua o pregătire intensivă de până la 6 luni după care susțin examenul de aptitudini final. 
3. Au vechime în activitatea financiar-contabilă de minimum 20 de ani, dintre care cel puțin jumătate în funcție de conducere: li se poate reduce perioada de stagiu cu 50%. 
4. Au vechime în activitatea financiar-contabilă de minimum 10 ani sau de cel puțin 5 ani în funcție de conducere: li se poate reduce perioada de stagiu cu o treime.
5. Sunt salariați ai societăților de Contabilitate și Expertiză Contabilă înscrise în tabloul CECCAR: perioada lucrată în societate se consideră pregătire tehnică și pot efectua doar pregătire deontologică (curs de 20 de ore), urmând ca ulterior să poată susține examenul final de aptitudini.

Subscribe to Un mod diferit de a privi Economia by Email

Citește în continuare ->

O provocare in domeniul raportării financiare

Când aud cuvintele "raportare financiară" majoritatea persoanelor din România se gândesc la raportarea către stat. Opinia mea este că aceasta ar trebui să fie o preocupare secundară, principalul scop al raportării și analizei financiare, în mod normal, fiind oferirea managementului companiei de informații pe baza cărora să poată lua decizii bine argumentate cu scopul atingerii obiectivelor propuse.

Pentru acest lucru este necesară analiza activității pe diferite perioade de timp cu scopul de a stabili dacă suntem în target, cum am evoluat față de perioadele precedente, în cazul menținerii aceluiași nivel al indicatorilor și în următoarele perioade ne încadrăm în obiectivul pe termen lung, dacă nu ce putem face pentru a remedia situația etc ? De obicei se dorește prezentarea indicatorilor de activitate (legați de venituri și cheltuieli) pentru fiecare lună în parte pentru ca ulterior să se compare lunile și să se previzioneze încadrarea în targetul anual. Aici intervine o foarte mare provocare deoarece încadrarea corectă a veniturilor și cheltuielilor în luna la care se referă poate fi extrem de dificilă.

Dacă vorbim despre o firmă care prestează servicii, pot apărea următoarele dificultăți în evaluare:

1. Societatea lucrează pentru un proiect pe parcusul a 3 luni și emite factură către client la finalul ultimei luni (când a terminat proiectul). Dacă recunoaștem întreg venitul în luna a 3-a, în raportări va părea că în lunile 1 și 2 am fost foarte ineficienți (am avut doar costuri pentru că am muncit, dar nu și venituri pentru că nu am facturat), iar în luna 3 am fost extrem de eficienți (deoarece am facturat și ce am lucrat în lunile 1 și 2). Acest lucru bineînteles că nu este real, iar dacă este prezentat în acest mod nu se pot compara și analiza cifrele pe luni. 
2. Decalajele dintre momentul emiterii facturilor către client și primirii facturilor de la furnizori. De exemplu dacă pentru situația de la punctul 1. avem și costuri externe pe care le refacturăm clientului, iar factura de la furnizor este emisă în luna a 4-a (de exemplu), noi nu vom avea costuri in lunile în care ar trebui (pentru că la acele luni se refera costurile), ci le vom avea într-o lună ulterioara finalizării proiectului.

Pentru a rezolva această problemă și a putea analiza fiecare lună în parte, din punct de vedere financiar, va trebui să recunoaștem și să alocăm veniturile și cheltuielile pe fiecare lună (luna la  care se referă), indiferent de data emiterii documentelor. Contabilitatea românească prevede recunoașterea veniturilor la data emiterii lor, dar acest lucru, după cum observați nu este corect întodeauna, uneori fiind necesară aplicarea unor metode mai complicate pentru  a cunoaște situația reală lunară. 

Standardul IAS 18, prevede că veniturile din prestări servicii pot fi recunoscute atunci când următoarele criterii sunt îndeplinite cumulativ, indiferent de date emiterii documentului:

• Venitul se poate măsura în mod fiabil;
• Este probabil ca beneficiile economice asociate cu tranzacția să fie generate pentru entitate;
• Stadiul de execuție a tranzacției la data raportării poate fi evaluat în mod credibil;
• Costurile suportate pentru tranzacție și costurile de finalizare a tranzacției pot fi evaluate în mod credibil.

Legat de Cheltuieli, principalul criteriu este legarea acestora la Venitul și perioada la care se referă. 

METODA 1:

Aplicând în exemplul nostru de puțin mai sus și presupunând că putem calcula costurile aferente fiecărei luni, obținem următorul scenariu și modalitate de recunoaștere lunară a veniturilor:

* procentul de finalizare a proiectului este estimat de responsabil.
* costurile aferente fiecărei luni sunt costurile orelor lucrate de operațional pe proiect + cota parte din bugetul intern + costuri furnizori pe proiect

Venitul aferent fiecărei luni = Procent finalizare proiect * Total Venit (venitul este cel stabilit prin contract)

METODA 2:

Mergând mai departe, putem aplica și metoda Cost-to-Cost care presupune obținerea procentului de completare a proiectului folosindu-ne de costurile actuale de la finalul fiecărei luni plus ce costuri estimăm că vom mai avea până la terminarea proiectului. Utilizând aceleași date pentru exemplificare obținem următorul tabel:

Veniturile repartizate în fiecare lună sunt calculate după formula:
Venit lunar= Cost Actual la finalul lunii / Cost Estimat până la terminarea proiectului * Venit Total - Venit recunoscut în luna precedentă.

Costul veniturilor aferent fiecărei luni se recunosc după următoarea formulă:
Costuri lunare= Costuri apărute până în prezent - Costuri recunoscute în luna anterioară.

Se poate observa că rezultatul raportat în fiecare lună diferă în funcție de metoda de calcul utilizată, însă aplicând aceste aspecte putem obține o situație lunară cât mai aproape de realitate. 

În cazul în care am fi utilizat pentru recunoașterea venitului data emiterii facturii (cf. contabilității românești) am fi obținut următoatea situație pe luni:

* Observați că este total irelevantă și induce în eroare deoarece în lunile 1 și 2 pare că am avut pierederi, iar în luna a 3-a am fost extrem de profitabili. 

Este evident faptul că cea mai corectă metodă de calcul este Metoda 2, însă aceasta este dificil de aplicat întrucât presupune existența unor sisteme de gestiune extrem de avansate și a unui departament financiar contabil bine pregătit care va munci foarte mult pentru  obținerea cifrelor corecte. 

Concluzionând, contabilitatea pentru stat este una, iar raportarea financiară pentru management este alta, în funcție de necesități și de specificul activității fiecărei companii, cea de-a două fiind în mod normal cea pe baza căreia ar trebui luate decizii de business. 

Subscribe to Un mod diferit de a privi Economia by Email

Citește în continuare ->

Return on Work- sau cum calculăm cât de eficienți suntem ?

Teoria/practica din analiza financiară prezintă o serie de indicatori prin care se măsoară eficiența unei companii, dintre care cei mai utilizați sunt:

• ROE: Return on Equity (Rata de rentabilitate a Capitalului Propriu): Profit Net/Capitaluri Proprii * 100, arată cât profit a generat compania în comparație cu capitalul investit de acționari.
•  ROA: Return on Assets (Rata rentabilității economice): Profit Net/Total Activ * 100, arată eficiența cu care firma își folosește Activele pentru obținerea de profit.
•  PM: Profit Margin (Rata Profitului): Profit Net/Venituri Totale * 100, arată cât din venitul generat de companie este câștig. 

Dar cum măsurăm efieciența unei persoane fizice care lucrează ca angajat ? De ce lucrăm ca angajat ? Ar trebui din același motiv pentru care suntem și acționari într-o companie: pentru a ne dezvolta și a putea genera venituri care să permită un mod de lucru eficient (să lucrăm cât mai puțin timp și să câștigăm cât mai mult), prin oferire de bunuri și/sau servicii cerute de piață.

Ideea mea este să tratăm o persoană ca pe o companie, putând măsura la finalul fiecărei perioade(lună, an etc.) eficiența muncii. O companie nu funcționează pentru a genera venituri mai mici sau egale cu cheltuielile. Poate funcțioana în acest mod la început pentru a își face un renume și a demonstra calitatea produselor/serviciilor oferite, însă nu și pe termen lung, nu-i așa ? Atunci de ce o persoană ar face acest lucru ? Dacă obiectivul principal al unei companii este obținerea de profit, același obiectiv ar trebui să îl aibe orice persoană care lucrează ca angajat: acoperirea cheltuielilor + obținerea unui profit cât mai mare !

Astfel, pentru a măsura eficiența muncii și evoluția în timp a acesteia, fiecare persoană ar trebui să calculeze, câțiva indicatori. În cazul în care valorile acestora  nu se îmbunătățesc în timp și sunt sub așteptări, trebuie luate măsuri pentru eficientizarea activității !

• Profitul Net al unei persoane este diferența dintre Venitul Total după impozitare și  Cheltuielile Totale inclusiv impozite și taxe.  
• Activele Totale reprezintă valoarea tuturor bunurilor pe care le deține (ar fi de preferat ca pentru activele pe termen lung fie să se calculeze amortizare, fie să se facă o evaluare cât mai realistă, la valoarea de piață: cât am putea obține pe piața liberă, în urma vânzării fiecărui bun ? Eventualele diferente din reevaluare vor fi evidențiate în Pasiv, ca la o firmă)
• Capitalul Propriu al unei persoane fizice este diferența dintre valoarea Bunurilor pe care le deține și Datoriile pe care trebuie să le ramburseze. 
• Cheltuielile Totale cuprind inclusiv amortizarea mijloacelor fixe (bunuri cu durată de utilizarea mai mare de 1 an și valoare mai mare de 2500 de lei- pe aceste bunuri le folosim o perioadă îndelungată, deci nu este corect să punem costul lor total într-o anumită lună, ci vom repartiza suma pe întreaga perioadă de utilizare).
• Veniturile Totale reprezintă venitul total generat, aferent fiecărei perioade de analiză (fără a scădea impozitele și contribuțiile). 

Dacă avem inflație mare înseamnă că se vor majora cheltuielile (dacă menținem volumul bunurilor și serviciilor consumate), deci pentru a menține indicatorii la valorile dorite va trebui fie să creștem veniturile, fie să diminuăm cheltuielile (să scădem cantitatea de bunuri și servicii consumate). 

Astfel, o persoană care are la un moment dat Venituri Totale lunare de 5.000 de lei, Cheltuieli Totale lunare de 4.500 de lei, Active Totale de 70.000 de lei și Datorii Totale de 30.000 de lei va avea următorii indicatori:

• ROE= (5.000-4.500)/(70.000-30.000)* 100= 1.25%
• ROA= (5.000-4.500)/70.000* 100= 0.71%
• PR= (5.000-4.500)/5000* 100= 10%
• Grad de îndatorare= 30.000/70.000* 100= 43% (părerea mea personală este că o persoană fizică nu trebuie să aibe un Grad de Îndatorare mai mare de 30%, raportând suma de plată lunară aferentă Datoriei la Totalul Venitului Net generat lunar).

Aceste date (și nu numai) împreună cu graficele generate trebuie analizate în timp, iar în funcție de valorile și imaginea obținută trebuie luate decizii de eficientizare a activității (fie creștere a veniturilor, fie diminuare a cheltuielilor). Din acest motiv contabilitatea și analiza financiară sunt elemente extrem de importante atât pentru funcționarea unei companii cât și pentru funcțioanrea unei persoane fizice sau a unei familii.  

  

Subscribe to Un mod diferit de a privi Economia by Email

Citește în continuare ->

Cum funcționează o economie normală ? (pe înțelesul tuturor)

Economia nu înseamnă creare de instrumente financiare extrem de complicate și nici tipărire de bani, deoarece banii nu ar valora nimic în lipsa produselor și serviciilor pe care oamenii sunt dispuși să le schimbe între ei. Economia este, de fapt, un lucru foarte simplu și înseamnă capacitatea fiecărui element dintr-un grup (persoană, țară) de a obține bunuri și/sau servicii în schimbul producției/livrării de alte bunuri și/sau servicii de care alte elemente din grup au nevoie sau sunt dispuși să le cumpere.

De unde a pornit totul ?

De cele mai multe ori pentru a rezolva un lucru complex este de ajutor să reducem datele la minim, creăm un raționament, iar apoi vom aplica algoritmul pentru datele complete. Dacă funcționează la nivel simplificat va funcționa și la nivelul complex. 

La început puținii oameni care existau într-un anumit loc, pentru a supraviețui, aveau nevoie să mănânce și să se adăpostească. Presupunem mai întâi că erau doar doi oameni: au observat că nu puteau să vâneze și să creeze un adăpost în același timp, mai ales că unul dintre ei era priceput la vânătoare și habar nu avea cum să construiască, iar celălalt se pricepea la construirea adăpostului, dar nu era eficient la vânătoare. Astfel, au convenit ca primul să caute mancare, în timp ce al doilea construia și întreținea adăpostul. Ulterior, cel care avea mâncarea oferea o parte din ea celuilalt în schimbul posibilității de a sta în adăpostul construit în timp ce el a căutat alimentele. Astfel, ambii reușeau să aibă și hrană și un adăpost, într-un mod eficient. (muncind cât mai puțin pentru că fiecare se pricepea la ce făcea). Ulterior au apărul în acel loc și alți oameni care făceau rost de alte tipuri de hrană sau servicii și, de comun acord, cu toții au început să schimbe produsele în funcție de necesități și preferințe. 

Pentru a sintetiza, cheia unei economii solide este următoarea:

- produci/prestezi ceea ce poți și ești bun;

- consumi ce ai nevoi de bază (hrană, adăpost etc);

- ceea ce îți rămâne (excedent) schimbi pe alte produse pe care le dorești, dar nu sunt indispensabile;

- cu cât produci mai mult excedent și reușești să dai la schimb cu atât ești mai bogat.

!!! De aici rezultă că producția a ceea ce este cerut de piață reprezintă o dezvoltare sustenabilă !!!

În lipsa monedei, creditul ar fi însemnat că o persoană din grup nu produce nimic la un anumit moment, dar alte persoane îi oferă produse și servicii în schimbul promisiunii că în viitor va produce și ea ceva de care alții au nevoie. Acest lucru înseamnă că persoana care a făcut credit pentru consum acum, în viitor va trebui să muncească mai mult/eficient astfel încât să acopere propriul consum + ceea ce a consumat în trecut + o dobândă. (prin oferire la rândul ei de produse/servicii cerute de piață). Dacă nu reușește se crează un dezechilibru economic. 

După un timp, fiind foarte mulți, oamenii au observat că era dificil să găsească imediat întotdeauna un alt om, în același moment și loc, cu care să schimbe ceea ce produceau. De aceea au convenit să folosească un intermediar: moneda. 

Cum ar trebui să se întâmple în prezent ?

Dacă aplicăm raționamentul de mai sus și pentru momentul actual, rezultă că:

1) Din banii pe care o persoană îi obține în schimbul muncii prestate cumpără în primul rând produsele indispensabile vieții: hrană, adăpost (chirie sau locuință), căldură, energie etc. 

2) Din ceea ce rămâne cumpără produse de care nu are neapărată nevoie pentru supraviețuire, dar pe care le dorește: gadget-uri, autoturisme, excursii etc.

3) Restul economisește pentru a putea consuma în viitor fără a produce altceva în schimb sau investește pentru a produce mai mult din ceea ce e cerut de piață și a deveni mai bogat. (putând consuma și mai mult în viitor fără a produce altceva în schimb). Între 2 si 3 fiecare își stabilește ponderea în funcție de preferințe

4) Creditul este doar pentru a investi în ceva ce este cerut de piață (Regulă !). Prin credit de fapt promiți că vei produce în viitor valoarea bunurilor cumpărate + surplus. Surplusul trebuie să fie format din dobânda pe care o plătești băncii + un profit ! Altfel nu merită să faci credit ! De ce ai face credit doar pentru a plăti în viitor prețul bunurilor + dobândă și comisioane băncii ? Dacă nu reușești să produci la rândul tău bunuri/servicii cerute, nu vei putea rambursa creditul și se va crea dezechilibru.

De asemenea, o țară nu este diferită de un individ. Dacă nu produci nimic și doar consumi înseamnă fie că ai produs foarte mult în trecut și acum ai economii pentru a putea consuma, fie că ceea ce consumi este pe datorie, promițând astfel că vei produce în viitor mai mult + dobândă, ceea ce este o tehnică falimentară ce duce la "sapă de lemn". De aceea este extrem de important ca o țară să producă bunuri și/sau servicii cerute de alții, pe care să le exporte, în aceași măsură în care importă alte bunuri și/sau servicii de care are nevoie la rândul ei, dar nu are capacitatea (priceperea) de a le produce- exact ca atunci când erau doar doi oameni (mai sus)

Contrar opiniei economiștilor mainstream conform căreia: consumul este motorul unei economii (greșit !), de fapt, producția a ceea ce piața cere sau este dispusă să cumpere, reprezintă adevăratul motor al unei economii solide ! Nu poți doar să consumi, fără a produce/livra ceva în schimb, la rândul tău. 

În final, dacă v-a plăcut acest articol, vă recomand să vizionați videoclipul de mai jos, prin care, la sfârșitul anului 2006, Peter Schiff a prevăzut criza financiară din anul 2008 explicând foarte clar și care sunt cauzele acesteia: 

Ti-a placut acest articol ? Aboneaza-te prin E-mail apăsând aici

Citește în continuare ->

Sumar analiză Transgaz (TGN) și Transelectrica (TEL)- potențial investiție pe termen lung

Astăzi vreau să prezint o comparație între câțiva indicatori calculați pe baza situațiilor financiare preliminare pe anul 2013 publicate de doua dintre cele mai solide companii listate la Bursa de Valori București și cu perspective foarte bune de evoluție în viitor (din punctul meu de vedere). Precizez că indicatorii de mai jos reprezintă doar un "foarte scurt sumar", dacă vreți, doar o poză de ansamblu a rezultatelor și valorii companiilor.  

1. Discount: este discountul Prețului de astăzi al unei acțiuni față de Valoarea Activului Net Unitar calculată raportând Capitalul Propriu la numărul total de acțiuni. Valorile indică subevaluare, mai ales la Transelectrica. 

2. Rata Profitului Brut Operațional: este calculată raportând Profitul brut din exploatare la Veniturile Totale. Valoarea de 35% de la Transgaz este excelentă: înseamnă că la 100 de lei venituri operaționale, 35 de lei reprezintă profit operațional și 65 de lei cheltuieli aferente veniturilor. 

3. ROE: raportul dintre Profitul Net total și capitalurile proprii. Măsoară profitabilitatea unei companii arătând cât profit a realizat din banii investiți de acționari. 

4. Gradul de Îndatorare: arată  cât la sută din Activele totale ale companiei sunt finanțate din surse împrumutate. Se consideră valori ideale sub 60%, dar procentul poate diferi în funcție de sectorul de activitate. 

5. PER: se calculează ca raport între prețul unei acțiuni și profitul net pe acțiune și exprima durata de recuperare a investiției (în ani) din profitul raportat de emitent (daca tot profitul ar fi distribuit ca dividende). Cu cât valoarea este mai mică, cu atât acțiunea este mai ieftină. De obicei, un PER cu valoare sub 10 indică subevaluare. 

6. Rata de creștere a Cifrei de Afaceri: arată cu cât a crescut cifra de afaceri a companiei în perioada 2013 fată de 2012. 

7. Rata de creștere a Profitului Net: arată evoluția profitului net al celor două companii în aceași perioadă. 

8. Rata potentială a Dividendului Brut: reprezintă valoarea estimată de mine a dividendului brut care s-ar putea repartiza din profitul  pe anul 2013, raportata la prețul din piață. Valoarea dividendului a fost estimată prin calcularea procentului din profitulul din anii trecuți repartizat ca dividend, aplicarea acestuia la profitul net din 2013 și apoi împărțită la numărul total de acțiuni. Un dividend cu valoare peste 10% este unul excelent mai  ales în această perioadă. 

Pe termen scurt și mediu este posibil să mai vedem scăderi având în vedere dimensiunea bursei noastre și reacțiile investitorilor la știri și evenimente, însă dacă privim pe termen lung eu cred că o astfel de investiție va fi profitabilă. În alte țări mai dezvoltate, acțiuni ca acestea au prețuri care depășesc cu mult valoarea netă a activului unitar. 

Citește în continuare ->

Analiza venitului salarial mediu din România

Premisele analizei:

 1) Ion lucrează cu contract de muncă, 8 ore/zi

 2) Ion câștigă salariul MEDIU brut din România, adică aproximativ 2500 lei/ lună;

 3) Ion locuiește cu chirie împreună cu încă o persoană, într-un apartament cu 2 camere;

 4) Ion deține un autoturism cu capacitate a motorului de până în 2000 cm3;

 5) Ion nu economisește și nu investește pentru că salariul nu îi permite acest lucru.

Obiectivele analizei:

 - cuantificarea părții din total venit lunar produs de Ion ce revine statului român și a părții ce ajunge pe piața liberă.

 - reflectarea măsurii în care o persoană care câștigă salariul mediu în România (atenție, nu vorbim minim !) poate trăi decent.

Concluziile analizei:

 - Ion produce un venit lunar de 3200 de lei. Din acest venit, în urma plății către stat a impozitelor si taxelor, rămâne cu 1342 de lei pentru consumul efectiv (42% din total).

 - Deși Ion câștigă venitul MEDIU lunar din România, totuși el muncește doar pentru a se întreține, nu își permite să își cumpere o locuință și nici măcar să locuiască singur cu chirie. De asemenea se pare că dacă ar trăi numai din veniturile salariale nu și-ar permite nici să plece în concediu sau să își cumpere un autoturism nou.

 - Statul îi ia lui Ion aproximativ 58% din ceea ce produce, aparent fără a îi oferi mare lucru în schimb.

Pentru a vedea modalitatea de calcul a sumelor urmați acest link sau descărcați fișierul Excel apăsând AICI.

Citește în continuare ->

Principalele criterii pentru stabilirea valorii și luarea deciziei de cumpărare a unei acțiuni pe Bursa de Valori București

La ce ne uităm prima dată atunci când dorim să investim în acțiunile unei companii listate la Bursa de Valori ? În continuare puteți citi cele mai importante criterii pe care le urmăresc eu atunci când caut o investiție solidă, pe termen lung:

- Potențialul de creștere în viitor (sectorul de activitate, cererea pentru produsele/serviciile firmei,etc).

- Profitabilitatea (compania să nu aibe pierderi și să aibe în general o activitate de exploatare profitabilă).

- Dividendul acordat. Dacă în cazul unui depozit bancar beneficiul obținut este dobânda, în cazul acțiunilor prețul plătit de companie acționarilor pentru aportul la capital trebuie să fie reprezentat de dividend.

- Gradul de îndatorare (să nu fie mai mare de 60%), nivelul indicatorilor de solvabilitate și evoluția în timp a celorlalți indicatori de analiză financiară calculați cu ajutorul aplicației excel AnaFin pe care o puteți downloada de pe pagina "Lucrări".  

- Discountul față de VAN. Ce înseamnă acest lucru ? VAN (valoarea activului net) reprezintă valoarea care s-ar putea obtine în urma vânzării tuturor bunurilor societății și achitării tuturor datoriilor. Împărtită la numărul de acțiuni obținem Valoarea Activului Net Unitar. Daca avem un discount de fata de VAN de exemplu de 50% înseamnă că în schimbul plății unui leu cumpărăm “bunuri în valoare de 2 lei” (la prețurile stabilite conform evaluarilor). Trebuie acordată mare atenție aici: în cazul acțiunilor cu un discount foarte mare față de VAN analizați motivele pentru care investitorii nu sunt interesați la acel moment de acțiunile respective. Este o oportunitate pe care ceilalți nu au observat-o sau există informații care vă scapă vouă ?

 - Contextul economic global și național. Deși acest lucru nu contează foarte mult în cazul în care doriți să faceți o investiție bună pe termen lung și nu doar o speculație. Aici sunt nevoit să aduc în discuție din nou unul dintre citatele mele preferate ale lui Warren Buffet: “Mai devreme sau mai târziu prețul tinde să reflecte valoarea intrinsecă a unei acțiuni”.

Citește în continuare ->

Smart Invoicer v1

Am lansat Smart Invoicer, o aplicatie gratuită pentru facturare, realizată în Excel, destinată firmelor de dimensiuni reduse care au nevoie de o modalitate cât mai simplă și rapida de a emite facturile pentru clienții lor. Aplicația o găsiți disponibilă pentru descărcare pe pagina "Lucrări".

Later EDIT: link spre versiunea actualizata a aplicatiei + tutorial video

Puteți vedea o prezentare succintă mai jos (apăsați pe butonul din dreapta jos pentru a maximiza ecranul):

Citește în continuare ->

Rezultat recomandare din Martie 2011

Nu am mai scris demult pe acest blog.. M-am tot gândit în ultima perioada să încep din nou să scriu, dar nu pot spune dacă se va întâmpla acest lucru în mod constant. Nu pentru ca nu aș avea multe de spus, dar eu scriu doar când am chef să o fac, iar cheful de scris cam lipsește.

Aș dori în această postare să cuantific rezultatele pe care le-ar fi obținut în prezent oricine ar fi investit în ceea ce am recomandat pe data de 19 Martie 2011 aici (apasa pentru a deschide linkul):

1. Dacă ai fi cumpărat pe atunci acțiuni SIF 1 de 100.000 lei la pretul de 1.1 lei/acțiune ai fi avut Vineri 10 Ianuarie 2014 aproximativ 91.000 de acțiuni pe care le-ai fi vândut la prețul de 1.32 lei și ai fi obținut 120.000 lei, deci un profit brut de 20.000 de lei din care 16% merg la stat și ți-ar fi rămas 16.800 lei. Pe lângă acești bani, ai fi încasat dividende brute în valoare de 91.000 acțiuni * 0.103 lei/acțiune + 91.000 acțiuni * 0.1 lei/acțiune, adică 18.400 lei din care 16% se duc la stat și mai rămân 15.500 lei. Vezi aici valorile dividendelor (pentru anul 2012 nu s-au distribuit). În total ai fi avut un câștig net de 16.800 + 15.500= 32.300 lei, adică 32.3% în aproape 3 ani, deci aproximativ 10% pe an, ceea ce este mult mai mult decât dobânda la un depozit bancar, dar destul de nesatisfăcător: 

Grafic privind evoluța SIF 1 în perioada Martie 2011- Ianuarie 2014

2. Să vedem însă ce s-ar fi întâmplat dacă ai fi cumpărat și acțiuni SIF 2 de 100.000 lei în acea perioadă la prețul de 1.38 lei/acțiune și le-ai vândut ieri la prețul de 1.47 lei/acțiune: ai fi avut aproximativ 72.500 de acțiuni * 1.47 = 106.500 lei, deci un profit brut de 6.500 lei, din care ți-ar fi rămas 5.500 lei. Pe lângă acești bani, ai fi încasat dividende brute în valoare de 72.500 acțiuni * 0.09 lei/acțiune + 72.500 acțiuni * 0.22 lei/acțiune + 72.500 * 0.24, adică 39.850 lei din care 16% se duc la stat și mai rămân 33.474 lei. Vezi aici valorile dividendelor anuale. În total ai fi avut un câștig net de 5.500 + 33.474= 39.000 lei, adică 39% în aproape 3 ani, deci aproximativ 13% pe an, ceea ce este mult mai mult decât dobânda la un depozit bancar, dar destul de nesatisfăcător:

Grafic privind evoluța SIF 2 în perioada Martie 2011- Ianuarie 2014

3. Dacă ai fi cumpărat și acțiuni SIF 3 de 100.000 lei în acea perioadă la prețul de 0.588 lei/acțiune și le-ai vândut ieri la prețul de 0.679 lei/acțiune: ai fi avut aproximativ 170.000 de acțiuni * 0.679 = 115.000 lei, deci un profit brut de 15.000 lei, din care ți-ar fi rămas 12.600 lei. Pe lângă acești bani, ai fi încasat dividende brute în valoare de 170.000 acțiuni * 0.03 lei/acțiune + 170.000 acțiuni * 0.1712 lei/acțiune + 170.000 * 0.175 lei/acțiune, adică în total 63.950 lei din care 16% se duc la stat și mai rămân 53.718 lei. Vezi aici valorile dividendelor anuale. În total ai fi avut un câștig net de 12.600 + 53.700= 66.000 lei, adică 66% în aproape 3 ani, deci aproximativ 22% pe an, ceea ce este un rezultat satisfăcător:

Grafic privind evoluța SIF 3 în perioada Martie 2011- Ianuarie 2014

4.Presupunând că ai fi cumpărat în anul 2011 și acțiuni SIF 4 de 100.000 lei la prețul de 0.725 lei/acțiune și le-ai vândut ieri la prețul de 0.9 lei/acțiune: ai fi avut aproximativ 137.500 de acțiuni * 0.9 lei/acțiune = 123.750 lei, deci un profit brut de 23.750 lei, din care ți-ar fi rămas 19.950 lei. Pe lângă acești bani, ai fi încasat dividende brute în valoare de 137.500 acțiuni * 0.081 lei/acțiune + 137.500 acțiuni * 0.081 lei/acțiune + 137.500 * 0.134 lei/acțiune, adică în total 40.700 lei din care 16% se duc la stat și mai rămân 34.188 lei. Vezi aici valorile dividendelor anuale. În total ai fi avut un câștig net de 19.950 + 34.188= 54.000 lei, adică 54% în aproape 3 ani, deci aproximativ 18% pe an, ceea ce este un rezultat satisfăcător:

Grafic privind evoluța SIF 4 în perioada Martie 2011- Ianuarie 2014

5.Dacă ultima investiție a ta în Martie 2011 ar fi fost acțiuni SIF 4 în valoare de de 100.000 lei la prețul de 1.48 lei/acțiune și le-ai fi vândut ieri la prețul de 2 lei/acțiune: ai fi avut aproximativ 67.500 de acțiuni * 2 lei/acțiune = 135.000 lei, deci un profit brut de 35.000 lei, din care ți-ar fi rămas 29.000 lei. Pe lângă acești bani, ai fi încasat dividende brute în valoare de 67.500 acțiuni * 0.075 lei/acțiune + 67.500 acțiuni * 0.13 lei/acțiune + 67.500 * 0.13 lei/acțiune, adică în total 22.600 lei din care 16% se duc la stat și mai rămân 18.900 lei. Vezi aici valorile dividendelor anuale. În total ai fi avut un câștig net de 29.000 + 18.900= 47.900 lei, adică 48% în aproape 3 ani, deci o medie de aproximativ 16% pe an, ceea ce este un rezultat satisfăcător:

Grafic privind evoluța SIF 5 în perioada Martie 2011- Ianuarie 2014

Pentru a centraliza, în total ai fi investit 500.000 lei în Martie 2013, câte 100.000 lei în acțiunile fiecărui SIF listat la BVB și dacă ai fi vândut Vineri 10 Ianuarie 2014 (ceea ce nu ar fi recomandat deoarece cel mai probabil preturile  vor mai crește în preajma dividendelor aferente anului 2013) ai fi obținut un profit net de aproximativ  32.300 lei (SIF 1) + 39.000 lei (SIF 2) + 66.000 lei (SIF 3) + 54.000 (SIF 4) + 47.900 (SIF 5) = 239.000 lei în mai puțin de 3 ani, fără a face absolut nimic fizic în afara analizei financiare, a câtorva click-uri pe care trebuie să le apăsăm pentru a cumpăra acțiunile și a declarațiilor fiscale pe care trebuie să le depunem trimestrial/anual la  ANAF.

Dacă raportăm rezultatul total net la investiția totală obținem un ROI (return on investment) de 47.8% pe cei 3 ani de imobilizare a resurselor, adică în medie 15.9% anual. Este un rezultat bun, având în vedere situația economică actuală, faptul că statul ne-a luat 16% din profitul obținut ca urmare a creșterii prețului și tot 16% din dividendele care mai fuseseră impozitate încă o dată cu 16% (prin impozitarea profitului firmelor) și faptul că riscul acestei investiții este destul de mic. Ar fi putut fi o opțiune profitabilă pentru cei care dispuneau de cei 500.000 de lei și ar fi urmat recomandarea mea.

Ordonând cele 5 SIF-uri în funcție de rezultatele pe care le-am fi obținut, de la cel mai profitabil, la cel mai puțin profitabil, ordinea ar fi următoarea: SIF 3, SIF 4, SIF 5, SIF 2 și SIF 1.

Dacă mergem mai departe cu scenariul, haideți să presupunem că am strâns toți cei 239.000 de lei pe care i-am produs din tranzacționarea la bursă și vrem să îi investim într-o acțiune mai riscantă, dar care ar putea avea potențial mare de creștere pe termen lung. Ca să nu o mai lungim, cumpărăm de 239.000 lei acțiuni PRSN la prețul de 0.15 lei/acțiune (vezi aici), adică avem aproximativ 1.590.000 de acțiuni PRSN și așteptăm să vedem ce se întâmplă, considerând că nu avem nevoie de acești bani și nu vom vinde o acțiune de 0.5 lei mai jos de 0.2-0.3 lei.

Citește în continuare ->

Marii speculatori au inventat o noua "criza"

Presupun că ați auzit în ultimele zile de panica genarală provocată de zvonul ca SUA ar putea intra intr-o nouă criză !?

Deși economia Romaniei prezintă semne de revenire în momentul actual (trimestrul al doilea al anului 2011 este al treilea trimestru consecutiv de creștere economică, producția industrială a crescut cu 8.9% in primele 5 luni ale anului vezi aici, etc.), totuși un simplu ZVON lansat de cine știe ce "mare analist economic" a provocat prăpăd pe Bursa de la București în ultimele zile.

Haideți sa vedem ce s-a întâmplat de fapt: marii speculatori (investitorii pe termen scurt care dețin pachete foarte mari de acțiuni) au profitat de această știre (zvonul) și au vândut masiv provocând astfel panică pe bursă. Această panică va dura până când micii investitori se vor speria, vor anticipa o cădere dramatică a bursei (acest lucru făcând parte de fapt din scenariul creat de marii speculatori) și vor ieși din piață marcând pierderi importante. Cine va cumpăra ? Ați ghicit ! Marii speculatori, care apoi vor promova în piață zvonuri pozitive de normalizare a situației, nu vor mai plasa ordine de vânzare, oferta de acțiuni din piață va scădea, prețurile vor crește, iar micii investitori vor cumparăra din nou scump acțiunile vândute de marii speculatori...

În concluzie, jocurile sunt făcute de mult, iar cei care au în prezent foarte mulți bani vor avea și mai mulți în timp ce restul vor fi păcăliți.

Citește în continuare ->