Idee portofoliu de acțiuni pe Bursa de Valori București

Dacă te interesează investițiile pe bursă cu siguranță ai încercat să găsești cea mai bună variantă pentru construirea unui portofoliu de acțiuni. Sunt sigur că ai auzit și de faptul că un portofoliu de acțiuni trebuie să fie în primul rând diversificat. Personal nu sunt un susținător înfocat al acestei afirmații și consider că dacă știi ce faci poți avea și un portofoliu format dintr-o singură acțiune care va avea șanse să fie mult mai profitabil decât un portofoliu diversificat. De aceea, în ultima perioadă "portofoliul" meu a fost format din una sau maxim două acțiuni, prin ultima vânzare (TEL- preț mediu cumpărare sub 13 lei/buc, preț de vânzare 18 lei/buc + dividend aferent 2012) obținând un randament brut anual de aproximativ 40%. Dacă aș fi împărțit suma investită pe 5 sau 10 emitenți cu siguranță randamentul ar fi fost mult mai mic de atât. 

Cu toate acestea, vreau să vă prezint astăzi un exemplu de portofoliu de acțiuni de pe BVB, cu grad de risc mic (din punctul meu de vedere) și care poate asigura proprietarului un venit măricel fără a depune vreun efort. Singurul lucru de care are nevoie sunt banii pentru investiție și răbdare pentru a cumpăra acțiunile ieftin și a le vinde la prețurile target. Se adresează investitorilor cu profil de risc mediu-scăzut. (cei cu risc foarte mic investesc de obicei în obligațiuni, titluri de stat etc).

Portofoliul propus este următorul:

Am mai ascuns din coloane, însă datele din poză se văd în continuare destul de mic. De aceea, fișierul Excel poate fi descărcat apăsând pe acest link. 

După cum observați la o investiție de 600.000 lei, obținem dividende anuale în valoare de 52.355 lei și un profit potențial din diferențe de preț (într-o periodă cuprinsă între 1-5 ani, în funcție de evoluția pieței) de aproximativ 256.967 lei.

Valorile din tabel sunt estimative, în realitate pot fi mai mari sau mai mici de atât. De asemenea, ponderile și structura deținerilor pot fi modifcate, acest portofoliu este unul creat pe moment și reprezintă doar un exemplu. Evoluția prețurilor acțiunilor depinde de foarte multe elemente, însă bursa de valori reprezintă întotdeauna o variantă de luat în calcul pentru consolidarea situației financiare și multiplicarea fondurilor disponibile. 

Subscribe to Un mod diferit de a privi Economia by Email

Citește în continuare ->

Două metode de stabilire a prețului unui produs sau serviciu

Un element important în activitatea unei societăți este prețul de vânzare sau livrare a produselor respectiv serviciilor. Nu de puține ori clienții își fundamentează alegerea în primul rând pe baza acestuia cu toate că un preț mic nu înseamnă automat o "afacere bună", mai important fiind de fapt raportul calitate/preț. 

Deși teoria economică poate prezenta mai multe metode de stabilire a prețului, în practică există două metode fundamentale, restul fiind derivate din acestea: 

1) Stabilirea prețului plecând dinspre cost spre piață: este metoda clasică și presupune obținerea prețului de vânzare pornind de la costurile totale ale companiei cu produsul/serviciul respectiv la care se adaugă marja dorită. Mecanismul de calcul este următorul:

Dezavantajul acestei metode este faptul că în cazul în care costurile (directe și indirecte) nu sunt optimizate, nu vom putea fi competitivi deoarece alte companii care au costuri de producție și funcționare mai mici vor oferi produse/servicii similare la un preț mai mic.

2) Stabilirea prețului plecând dispre piață spre cost: cea de-a doua metodă, spre deosebire de prima, presupune obținerea prețului de vânzare în funcție de cât este dispusă piața să ofere și optimizarea ulterioară a costurilor ținând cont de "prețul pieței" și marja dorită. Pentru acest lucru sunt necesare studii de piață, analiza prețurilor și vânzărilor altor produse similare comercializate de competitorii direcți, analiza marjelor practicate în  sectorul de activitate respectiv etc. Principiul de calcul este următorul:

Dezavantajul acestei metode este faptul că, din dorința de a obține un preț cât mai competiv în piață, se poate ajunge la obținerea de produse sau servicii de o calitate slabă, fapt generat de costurile mici de producție: se vor folosi materiale mai ieftine, forță de muncă mai ieftină și implicit mai slab calificată, furnizori mai ieftini și care vor oferi servicii pe măsură etc. 

Pentru a evita dezavantajele implicate de metodele de mai sus, companiile trebuie să folosească un mix al acestora prin luarea în considerare a prețurilor de piață, dar optimizarea costurilor în măsura menținerii calității produselor/serviciilor. Rezultatul va fi, probabil, un preț de vânzare mai mare decât al competitorilor direcți, însă o strategie de marketing în care se va pune accent pe calitatea oferită clienților îi va face pe aceștia să plătească mai mult pentru un produs de o calitate bună, decât mai puțin pe un produs de o calitate îndoielnică. Până la urmă cel mai mult contează dorința consumatorului căruia compania i se adresează, iar dacă tot ce acesta își dorește este un preț mic, îl va primi făcându-se rabat la calitate. 

Înainte de a încheia, as face o mică paranteză: în domeniul autoturismelor, dacă în trecut o mașină cumpărată de nouă funcționa aproape "pe viață", astăzi multe autoturisme noi, după 2-3 ani de funcționare au probleme grave și devin adevărate rable pe patru roți. Acest lucru se întâmplă pentru că în trecut, nefiind capacitate de producție suficientă pentru toți clienții care își doreau o mașină, companiile puteau practica prețuri de vânzare care să acopere costurile necesare producerii de autoturisme de calitate (foloseau metoda 1). Astăzi, când capacitatea de producție (și producția) este mai mare decât cantitatea pe care piața o poate (o dorește) cumpăra, companiile, în disperarea de a vinde cât mai mult, pentru a obține prețuri de vânzare cât mai mici, reduc costurile continuu, iar rezultatul final este punerea pe piață de autoturisme de "unică folosință". Chiar astazi am văzut o reclamă la televizor cu un Citron "Elize nu știu cum", berlină de clasă compactă, testată pe circuit, care arăta foarte bine și costa 8500 de euro. Mă întreb cum se va comporta peste 4-5 ani de exploatare :) 

Subscribe to Un mod diferit de a privi Economia by Email

Citește în continuare ->

De ce trebuie sa începi să citești despre bursă ?

- Ești acționarul unei societăți și îți dorești să o dezvolți, dar nu găsești surse de finanțare ieftine pentru noile proiecte planificate ? 

- Ai economisit o sumă de bani, dar dobânzile oferite de bănci pentru depozite nu îți mai acoperă nici măcar rata inflației, nu ai încredere în fondurile de investiții și nici nu te simți pregătit încă pentru a porni un business de la zero ?  

- Te atrage domeniul economic și ești interesat de gestionarea cât mai eficientă a fondurilor de care dispui ? 

Dacă răspunsul este "Da" la cel puțin una dintre întrebările de mai sus, înseamnă că trebuie neapărat să începi să citești despre Bursele de Valori. 

Ce reprezintă bursele ?

Pentru societățile listate, bursa este în primul rând o sursă de finanțare ieftină: la nivel global, piețele de capital sunt surse de finanțare extrem de utilizate atat de companiile private, cât și de cele de stat deoarece nu presupun costuri cu dobânzile sau rambursarea principalului. De asemenea, dacă în cazul unei finanțări prin bancă este necesar să îndeplinești condițiile de bonitate cerute, finanțarea prin bursă este mai permisivă în ceea ce privește destinația fondurilor și bonitatea. 

Compania se listează la bursă în primul rând pentru că are nevoie de banii pe care îi obține în schimbul vânzării de acțiuni sau al emiterii de obligațiuni. Totuși, finanțarea nu este singurul motiv pentru listare. O dată cu aceasta, mai apar și alte avantaje, cum ar fi: 

- încredere suplimentară din partea partenerilor de afaceri (clienți, furnizori etc) deoarece o companie listată trebuie să îndeplinească condiții de transparență, 

- publicitate și consolidarea imaginii prin promovarea în mediile financiare, 

- posibilitatea de evaluare a afacerii (prețul pe care investitorii îl plătesc pentru acțiuni reflectă încrederea lor în perspectivele companiei) etc. 

Pentru potențialii investitori bursă reprezintă o alternativă la clasicele metode de economisire sau investire, cum ar fi depozite bancare, fonduri de investiții, fonduri de asigurare sau pensii, investiții imobiliare, metale prețioase, pornirea unei afaceri etc. Atunci când cumperi o acțiune ai dreptul la o mică parte din active (clădiri, utilaje etc) și profit, în cazul în care AGA decide repartizarea acestuia sub formă de dividende. Piața de capital permite investitorilor să creeze sume importante de bani prin multiplicarea sumei inițiale, putând deveni bogat fără asumarea riscului de a porni o afacere și fără a face sacrificiile care însoțesc de cele mai multe ori un post de conducere bine plătit. Pentru acest lucru, este necesară însă cunoașterea pieței, a companiilor și cumpărarea de acțiuni subevaluate la un moment dat, dar care au potențial de creștere în viitor. Decizia de cumpărare are loc în urma unor analize riguroase atât la nivel de companie cât și la nivel de context economic regional și global. 

Modalități de multiplicare a banilor prin tranzacționare de acțiuni:

Se poate câștiga din 2 surse:

1. Dividend: cota parte din profit aferentă procentului din companie deținut. Unele companii repartizeaza întreg profitul sau doar o parte din el sub formă de dividende. În acest caz, cu cât firma a realizat o activitate mai profitabilă cu atât Rata dividendului este mai bună (Rata= Dividend brut pe acțiune / Preț de cumpărare pe acțiune). Pentru a fi convenabil, Rata dividendului trebui să fie mai mare decât inflația și decât dobâzile acordate de bănci pentru depozite. 
2. Diferența dintre prețul acțiunii la momentul cumpărării și cel de la momentul vânzării: în cazul în care societatea se dezvoltă, desfășoară o activitate din ce în ce mai profitabilă și perspectivele de viitor arată bine, numărul investitorilor care vor dori să cumpere acțiuni va crește, iar cei care vor dori să vândă vor fi din ce în ce mai puțini. Rezultatul va fi o creștere a prețului acțiunilor, iar cei care le-am cumpărat în trecut vor putea să le vândă mai scump marcând un profit bun. 

Care este cea mai importanta calitate a unui investitor la bursă ?

Din punctul meu de vederea, în această activitate, la fel ca și în altele, cel mai important lucru este experiența. Cu cât tranzacționezi și studiezi mai mult, cu atât poți obține rezultate mai bune. La început va fi dificil, este posibil să pierzi mulți bani până când vei începe să cunoști piața, dar numai prin exercițiu, analiză și consecvență se putea ajunge la câștig. 

Dacă ți se pare interesant subiectul poți descărca un Foarte scurt ghid privind Investițiile pe bursa de valori, pe care l-am scris în anul 2009 sau poți căuta materiale pe internet. Ca o prima lectură în acest domeniu recomand cu căldură și Ghidul Investitorului redactat de Bursa de Valori București, care se poate descărca de aici. 

Citește în continuare ->

Ce se întâmplă la stagiul CECCAR și cum se poate reduce perioada acestuia ?

Înainte de a intra la stagiul CECCAR în vederea obținerii dreptului de a profesa ca Expert Contabil nimeni din cei pe care i-am întrebat nu a știut să îmi spună exact în ce va consta activitatea din timpul celor 3 ani de pregătire și nu am găsit informația nici pe site sau forumuri. De fapt am auzit diverse variante, însă erau atât de diferite încât nu știam pe cine să cred. Deoarece de curând am participat la primul curs și am aflat acest lucru direct de la sursă m-am gândit să dau informația mai departe pentru a-i ajuta și pe ceilalți interesați.  

Concret, la filiala CECCAR Ploiești, pe parcursul fiecărui semestru de stagiu din totalul de șase semestre, stagiarii trebuie să desfășoare următoarele tipuri activități:

1.  Câte 2 zile de pregătire tehnică plus 2 zile de pregătire deontologică care au loc la sediul filialei, sâmbăta, dar unele și în cursul săptămânii. În acest semestru pregătirea tehnică este Lunea de la ora 12:00, iar cea deontologică Sâmbăta de la ora 9:00. Se predau cursuri, se discută și rezolvă probleme specifice profesiei și se lămuresc toate lucrurile referitoare la acestea. 
2. Stagiarii primesc pe mail câte un set de 50 de probleme și studii de caz urmând să le aducă rezolvate la data stabilită. În cazul în care sunt neclarități se poate apela și la lectorul formator de stagiu pentru consultări. Ulterior are loc sustinerea, care constă în clarificarea problemelor rezolvate greșit și/sau nerezolvate.
3. Test de evaluare semestrial cu 2 probe: scris și practic. Proba scrisă constă în rezolvarea a 3-5 probleme, iar pentru cea practică fiecare stagiar trage la sorți câte un bilet și răspunde oral sau dezbate subiectul/întrebarea care îi pică. (asemănător probei orale de la bac:) )

Reducerea perioadei de stagiu:

Anumite categorii de stagiari au dreptul să solicite reducerea perioadei de trei ani de stagiu, în cazul în care îndeplinesc una dintre condițiile de mai jos:

1. Sunt Contabili Autorizați membri activi. Acestora li se recunosc 3 semestre din perioada de stagiu de la Experți Contabili. 
2. Sunt Contabili Autorizați membri activi și  au vechime în domeniul financiar-contabil minimum 2 ani: pot efectua o pregătire intensivă de până la 6 luni după care susțin examenul de aptitudini final. 
3. Au vechime în activitatea financiar-contabilă de minimum 20 de ani, dintre care cel puțin jumătate în funcție de conducere: li se poate reduce perioada de stagiu cu 50%. 
4. Au vechime în activitatea financiar-contabilă de minimum 10 ani sau de cel puțin 5 ani în funcție de conducere: li se poate reduce perioada de stagiu cu o treime.
5. Sunt salariați ai societăților de Contabilitate și Expertiză Contabilă înscrise în tabloul CECCAR: perioada lucrată în societate se consideră pregătire tehnică și pot efectua doar pregătire deontologică (curs de 20 de ore), urmând ca ulterior să poată susține examenul final de aptitudini.

Subscribe to Un mod diferit de a privi Economia by Email

Citește în continuare ->

O provocare in domeniul raportării financiare

Când aud cuvintele "raportare financiară" majoritatea persoanelor din România se gândesc la raportarea către stat. Opinia mea este că aceasta ar trebui să fie o preocupare secundară, principalul scop al raportării și analizei financiare, în mod normal, fiind oferirea managementului companiei de informații pe baza cărora să poată lua decizii bine argumentate cu scopul atingerii obiectivelor propuse.

Pentru acest lucru este necesară analiza activității pe diferite perioade de timp cu scopul de a stabili dacă suntem în target, cum am evoluat față de perioadele precedente, în cazul menținerii aceluiași nivel al indicatorilor și în următoarele perioade ne încadrăm în obiectivul pe termen lung, dacă nu ce putem face pentru a remedia situația etc ? De obicei se dorește prezentarea indicatorilor de activitate (legați de venituri și cheltuieli) pentru fiecare lună în parte pentru ca ulterior să se compare lunile și să se previzioneze încadrarea în targetul anual. Aici intervine o foarte mare provocare deoarece încadrarea corectă a veniturilor și cheltuielilor în luna la care se referă poate fi extrem de dificilă.

Dacă vorbim despre o firmă care prestează servicii, pot apărea următoarele dificultăți în evaluare:

1. Societatea lucrează pentru un proiect pe parcusul a 3 luni și emite factură către client la finalul ultimei luni (când a terminat proiectul). Dacă recunoaștem întreg venitul în luna a 3-a, în raportări va părea că în lunile 1 și 2 am fost foarte ineficienți (am avut doar costuri pentru că am muncit, dar nu și venituri pentru că nu am facturat), iar în luna 3 am fost extrem de eficienți (deoarece am facturat și ce am lucrat în lunile 1 și 2). Acest lucru bineînteles că nu este real, iar dacă este prezentat în acest mod nu se pot compara și analiza cifrele pe luni. 
2. Decalajele dintre momentul emiterii facturilor către client și primirii facturilor de la furnizori. De exemplu dacă pentru situația de la punctul 1. avem și costuri externe pe care le refacturăm clientului, iar factura de la furnizor este emisă în luna a 4-a (de exemplu), noi nu vom avea costuri in lunile în care ar trebui (pentru că la acele luni se refera costurile), ci le vom avea într-o lună ulterioara finalizării proiectului.

Pentru a rezolva această problemă și a putea analiza fiecare lună în parte, din punct de vedere financiar, va trebui să recunoaștem și să alocăm veniturile și cheltuielile pe fiecare lună (luna la  care se referă), indiferent de data emiterii documentelor. Contabilitatea românească prevede recunoașterea veniturilor la data emiterii lor, dar acest lucru, după cum observați nu este corect întodeauna, uneori fiind necesară aplicarea unor metode mai complicate pentru  a cunoaște situația reală lunară. 

Standardul IAS 18, prevede că veniturile din prestări servicii pot fi recunoscute atunci când următoarele criterii sunt îndeplinite cumulativ, indiferent de date emiterii documentului:

• Venitul se poate măsura în mod fiabil;
• Este probabil ca beneficiile economice asociate cu tranzacția să fie generate pentru entitate;
• Stadiul de execuție a tranzacției la data raportării poate fi evaluat în mod credibil;
• Costurile suportate pentru tranzacție și costurile de finalizare a tranzacției pot fi evaluate în mod credibil.

Legat de Cheltuieli, principalul criteriu este legarea acestora la Venitul și perioada la care se referă. 

METODA 1:

Aplicând în exemplul nostru de puțin mai sus și presupunând că putem calcula costurile aferente fiecărei luni, obținem următorul scenariu și modalitate de recunoaștere lunară a veniturilor:

* procentul de finalizare a proiectului este estimat de responsabil.
* costurile aferente fiecărei luni sunt costurile orelor lucrate de operațional pe proiect + cota parte din bugetul intern + costuri furnizori pe proiect

Venitul aferent fiecărei luni = Procent finalizare proiect * Total Venit (venitul este cel stabilit prin contract)

METODA 2:

Mergând mai departe, putem aplica și metoda Cost-to-Cost care presupune obținerea procentului de completare a proiectului folosindu-ne de costurile actuale de la finalul fiecărei luni plus ce costuri estimăm că vom mai avea până la terminarea proiectului. Utilizând aceleași date pentru exemplificare obținem următorul tabel:

Veniturile repartizate în fiecare lună sunt calculate după formula:
Venit lunar= Cost Actual la finalul lunii / Cost Estimat până la terminarea proiectului * Venit Total - Venit recunoscut în luna precedentă.

Costul veniturilor aferent fiecărei luni se recunosc după următoarea formulă:
Costuri lunare= Costuri apărute până în prezent - Costuri recunoscute în luna anterioară.

Se poate observa că rezultatul raportat în fiecare lună diferă în funcție de metoda de calcul utilizată, însă aplicând aceste aspecte putem obține o situație lunară cât mai aproape de realitate. 

În cazul în care am fi utilizat pentru recunoașterea venitului data emiterii facturii (cf. contabilității românești) am fi obținut următoatea situație pe luni:

* Observați că este total irelevantă și induce în eroare deoarece în lunile 1 și 2 pare că am avut pierederi, iar în luna a 3-a am fost extrem de profitabili. 

Este evident faptul că cea mai corectă metodă de calcul este Metoda 2, însă aceasta este dificil de aplicat întrucât presupune existența unor sisteme de gestiune extrem de avansate și a unui departament financiar contabil bine pregătit care va munci foarte mult pentru  obținerea cifrelor corecte. 

Concluzionând, contabilitatea pentru stat este una, iar raportarea financiară pentru management este alta, în funcție de necesități și de specificul activității fiecărei companii, cea de-a două fiind în mod normal cea pe baza căreia ar trebui luate decizii de business. 

Subscribe to Un mod diferit de a privi Economia by Email

Citește în continuare ->

Return on Work- sau cum calculăm cât de eficienți suntem ?

Teoria/practica din analiza financiară prezintă o serie de indicatori prin care se măsoară eficiența unei companii, dintre care cei mai utilizați sunt:

• ROE: Return on Equity (Rata de rentabilitate a Capitalului Propriu): Profit Net/Capitaluri Proprii * 100, arată cât profit a generat compania în comparație cu capitalul investit de acționari.
•  ROA: Return on Assets (Rata rentabilității economice): Profit Net/Total Activ * 100, arată eficiența cu care firma își folosește Activele pentru obținerea de profit.
•  PM: Profit Margin (Rata Profitului): Profit Net/Venituri Totale * 100, arată cât din venitul generat de companie este câștig. 

Dar cum măsurăm efieciența unei persoane fizice care lucrează ca angajat ? De ce lucrăm ca angajat ? Ar trebui din același motiv pentru care suntem și acționari într-o companie: pentru a ne dezvolta și a putea genera venituri care să permită un mod de lucru eficient (să lucrăm cât mai puțin timp și să câștigăm cât mai mult), prin oferire de bunuri și/sau servicii cerute de piață.

Ideea mea este să tratăm o persoană ca pe o companie, putând măsura la finalul fiecărei perioade(lună, an etc.) eficiența muncii. O companie nu funcționează pentru a genera venituri mai mici sau egale cu cheltuielile. Poate funcțioana în acest mod la început pentru a își face un renume și a demonstra calitatea produselor/serviciilor oferite, însă nu și pe termen lung, nu-i așa ? Atunci de ce o persoană ar face acest lucru ? Dacă obiectivul principal al unei companii este obținerea de profit, același obiectiv ar trebui să îl aibe orice persoană care lucrează ca angajat: acoperirea cheltuielilor + obținerea unui profit cât mai mare !

Astfel, pentru a măsura eficiența muncii și evoluția în timp a acesteia, fiecare persoană ar trebui să calculeze, câțiva indicatori. În cazul în care valorile acestora  nu se îmbunătățesc în timp și sunt sub așteptări, trebuie luate măsuri pentru eficientizarea activității !

• Profitul Net al unei persoane este diferența dintre Venitul Total după impozitare și  Cheltuielile Totale inclusiv impozite și taxe.  
• Activele Totale reprezintă valoarea tuturor bunurilor pe care le deține (ar fi de preferat ca pentru activele pe termen lung fie să se calculeze amortizare, fie să se facă o evaluare cât mai realistă, la valoarea de piață: cât am putea obține pe piața liberă, în urma vânzării fiecărui bun ? Eventualele diferente din reevaluare vor fi evidențiate în Pasiv, ca la o firmă)
• Capitalul Propriu al unei persoane fizice este diferența dintre valoarea Bunurilor pe care le deține și Datoriile pe care trebuie să le ramburseze. 
• Cheltuielile Totale cuprind inclusiv amortizarea mijloacelor fixe (bunuri cu durată de utilizarea mai mare de 1 an și valoare mai mare de 2500 de lei- pe aceste bunuri le folosim o perioadă îndelungată, deci nu este corect să punem costul lor total într-o anumită lună, ci vom repartiza suma pe întreaga perioadă de utilizare).
• Veniturile Totale reprezintă venitul total generat, aferent fiecărei perioade de analiză (fără a scădea impozitele și contribuțiile). 

Dacă avem inflație mare înseamnă că se vor majora cheltuielile (dacă menținem volumul bunurilor și serviciilor consumate), deci pentru a menține indicatorii la valorile dorite va trebui fie să creștem veniturile, fie să diminuăm cheltuielile (să scădem cantitatea de bunuri și servicii consumate). 

Astfel, o persoană care are la un moment dat Venituri Totale lunare de 5.000 de lei, Cheltuieli Totale lunare de 4.500 de lei, Active Totale de 70.000 de lei și Datorii Totale de 30.000 de lei va avea următorii indicatori:

• ROE= (5.000-4.500)/(70.000-30.000)* 100= 1.25%
• ROA= (5.000-4.500)/70.000* 100= 0.71%
• PR= (5.000-4.500)/5000* 100= 10%
• Grad de îndatorare= 30.000/70.000* 100= 43% (părerea mea personală este că o persoană fizică nu trebuie să aibe un Grad de Îndatorare mai mare de 30%, raportând suma de plată lunară aferentă Datoriei la Totalul Venitului Net generat lunar).

Aceste date (și nu numai) împreună cu graficele generate trebuie analizate în timp, iar în funcție de valorile și imaginea obținută trebuie luate decizii de eficientizare a activității (fie creștere a veniturilor, fie diminuare a cheltuielilor). Din acest motiv contabilitatea și analiza financiară sunt elemente extrem de importante atât pentru funcționarea unei companii cât și pentru funcțioanrea unei persoane fizice sau a unei familii.  

  

Subscribe to Un mod diferit de a privi Economia by Email

Citește în continuare ->

Cum funcționează o economie normală ? (pe înțelesul tuturor)

Economia nu înseamnă creare de instrumente financiare extrem de complicate și nici tipărire de bani, deoarece banii nu ar valora nimic în lipsa produselor și serviciilor pe care oamenii sunt dispuși să le schimbe între ei. Economia este, de fapt, un lucru foarte simplu și înseamnă capacitatea fiecărui element dintr-un grup (persoană, țară) de a obține bunuri și/sau servicii în schimbul producției/livrării de alte bunuri și/sau servicii de care alte elemente din grup au nevoie sau sunt dispuși să le cumpere.

De unde a pornit totul ?

De cele mai multe ori pentru a rezolva un lucru complex este de ajutor să reducem datele la minim, creăm un raționament, iar apoi vom aplica algoritmul pentru datele complete. Dacă funcționează la nivel simplificat va funcționa și la nivelul complex. 

La început puținii oameni care existau într-un anumit loc, pentru a supraviețui, aveau nevoie să mănânce și să se adăpostească. Presupunem mai întâi că erau doar doi oameni: au observat că nu puteau să vâneze și să creeze un adăpost în același timp, mai ales că unul dintre ei era priceput la vânătoare și habar nu avea cum să construiască, iar celălalt se pricepea la construirea adăpostului, dar nu era eficient la vânătoare. Astfel, au convenit ca primul să caute mancare, în timp ce al doilea construia și întreținea adăpostul. Ulterior, cel care avea mâncarea oferea o parte din ea celuilalt în schimbul posibilității de a sta în adăpostul construit în timp ce el a căutat alimentele. Astfel, ambii reușeau să aibă și hrană și un adăpost, într-un mod eficient. (muncind cât mai puțin pentru că fiecare se pricepea la ce făcea). Ulterior au apărul în acel loc și alți oameni care făceau rost de alte tipuri de hrană sau servicii și, de comun acord, cu toții au început să schimbe produsele în funcție de necesități și preferințe. 

Pentru a sintetiza, cheia unei economii solide este următoarea:

- produci/prestezi ceea ce poți și ești bun;

- consumi ce ai nevoi de bază (hrană, adăpost etc);

- ceea ce îți rămâne (excedent) schimbi pe alte produse pe care le dorești, dar nu sunt indispensabile;

- cu cât produci mai mult excedent și reușești să dai la schimb cu atât ești mai bogat.

!!! De aici rezultă că producția a ceea ce este cerut de piață reprezintă o dezvoltare sustenabilă !!!

În lipsa monedei, creditul ar fi însemnat că o persoană din grup nu produce nimic la un anumit moment, dar alte persoane îi oferă produse și servicii în schimbul promisiunii că în viitor va produce și ea ceva de care alții au nevoie. Acest lucru înseamnă că persoana care a făcut credit pentru consum acum, în viitor va trebui să muncească mai mult/eficient astfel încât să acopere propriul consum + ceea ce a consumat în trecut + o dobândă. (prin oferire la rândul ei de produse/servicii cerute de piață). Dacă nu reușește se crează un dezechilibru economic. 

După un timp, fiind foarte mulți, oamenii au observat că era dificil să găsească imediat întotdeauna un alt om, în același moment și loc, cu care să schimbe ceea ce produceau. De aceea au convenit să folosească un intermediar: moneda. 

Cum ar trebui să se întâmple în prezent ?

Dacă aplicăm raționamentul de mai sus și pentru momentul actual, rezultă că:

1) Din banii pe care o persoană îi obține în schimbul muncii prestate cumpără în primul rând produsele indispensabile vieții: hrană, adăpost (chirie sau locuință), căldură, energie etc. 

2) Din ceea ce rămâne cumpără produse de care nu are neapărată nevoie pentru supraviețuire, dar pe care le dorește: gadget-uri, autoturisme, excursii etc.

3) Restul economisește pentru a putea consuma în viitor fără a produce altceva în schimb sau investește pentru a produce mai mult din ceea ce e cerut de piață și a deveni mai bogat. (putând consuma și mai mult în viitor fără a produce altceva în schimb). Între 2 si 3 fiecare își stabilește ponderea în funcție de preferințe

4) Creditul este doar pentru a investi în ceva ce este cerut de piață (Regulă !). Prin credit de fapt promiți că vei produce în viitor valoarea bunurilor cumpărate + surplus. Surplusul trebuie să fie format din dobânda pe care o plătești băncii + un profit ! Altfel nu merită să faci credit ! De ce ai face credit doar pentru a plăti în viitor prețul bunurilor + dobândă și comisioane băncii ? Dacă nu reușești să produci la rândul tău bunuri/servicii cerute, nu vei putea rambursa creditul și se va crea dezechilibru.

De asemenea, o țară nu este diferită de un individ. Dacă nu produci nimic și doar consumi înseamnă fie că ai produs foarte mult în trecut și acum ai economii pentru a putea consuma, fie că ceea ce consumi este pe datorie, promițând astfel că vei produce în viitor mai mult + dobândă, ceea ce este o tehnică falimentară ce duce la "sapă de lemn". De aceea este extrem de important ca o țară să producă bunuri și/sau servicii cerute de alții, pe care să le exporte, în aceași măsură în care importă alte bunuri și/sau servicii de care are nevoie la rândul ei, dar nu are capacitatea (priceperea) de a le produce- exact ca atunci când erau doar doi oameni (mai sus)

Contrar opiniei economiștilor mainstream conform căreia: consumul este motorul unei economii (greșit !), de fapt, producția a ceea ce piața cere sau este dispusă să cumpere, reprezintă adevăratul motor al unei economii solide ! Nu poți doar să consumi, fără a produce/livra ceva în schimb, la rândul tău. 

În final, dacă v-a plăcut acest articol, vă recomand să vizionați videoclipul de mai jos, prin care, la sfârșitul anului 2006, Peter Schiff a prevăzut criza financiară din anul 2008 explicând foarte clar și care sunt cauzele acesteia: 

Ti-a placut acest articol ? Aboneaza-te prin E-mail apăsând aici

Citește în continuare ->

Sumar analiză Transgaz (TGN) și Transelectrica (TEL)- potențial investiție pe termen lung

Astăzi vreau să prezint o comparație între câțiva indicatori calculați pe baza situațiilor financiare preliminare pe anul 2013 publicate de doua dintre cele mai solide companii listate la Bursa de Valori București și cu perspective foarte bune de evoluție în viitor (din punctul meu de vedere). Precizez că indicatorii de mai jos reprezintă doar un "foarte scurt sumar", dacă vreți, doar o poză de ansamblu a rezultatelor și valorii companiilor.  

1. Discount: este discountul Prețului de astăzi al unei acțiuni față de Valoarea Activului Net Unitar calculată raportând Capitalul Propriu la numărul total de acțiuni. Valorile indică subevaluare, mai ales la Transelectrica. 

2. Rata Profitului Brut Operațional: este calculată raportând Profitul brut din exploatare la Veniturile Totale. Valoarea de 35% de la Transgaz este excelentă: înseamnă că la 100 de lei venituri operaționale, 35 de lei reprezintă profit operațional și 65 de lei cheltuieli aferente veniturilor. 

3. ROE: raportul dintre Profitul Net total și capitalurile proprii. Măsoară profitabilitatea unei companii arătând cât profit a realizat din banii investiți de acționari. 

4. Gradul de Îndatorare: arată  cât la sută din Activele totale ale companiei sunt finanțate din surse împrumutate. Se consideră valori ideale sub 60%, dar procentul poate diferi în funcție de sectorul de activitate. 

5. PER: se calculează ca raport între prețul unei acțiuni și profitul net pe acțiune și exprima durata de recuperare a investiției (în ani) din profitul raportat de emitent (daca tot profitul ar fi distribuit ca dividende). Cu cât valoarea este mai mică, cu atât acțiunea este mai ieftină. De obicei, un PER cu valoare sub 10 indică subevaluare. 

6. Rata de creștere a Cifrei de Afaceri: arată cu cât a crescut cifra de afaceri a companiei în perioada 2013 fată de 2012. 

7. Rata de creștere a Profitului Net: arată evoluția profitului net al celor două companii în aceași perioadă. 

8. Rata potentială a Dividendului Brut: reprezintă valoarea estimată de mine a dividendului brut care s-ar putea repartiza din profitul  pe anul 2013, raportata la prețul din piață. Valoarea dividendului a fost estimată prin calcularea procentului din profitulul din anii trecuți repartizat ca dividend, aplicarea acestuia la profitul net din 2013 și apoi împărțită la numărul total de acțiuni. Un dividend cu valoare peste 10% este unul excelent mai  ales în această perioadă. 

Pe termen scurt și mediu este posibil să mai vedem scăderi având în vedere dimensiunea bursei noastre și reacțiile investitorilor la știri și evenimente, însă dacă privim pe termen lung eu cred că o astfel de investiție va fi profitabilă. În alte țări mai dezvoltate, acțiuni ca acestea au prețuri care depășesc cu mult valoarea netă a activului unitar. 

Citește în continuare ->

Analiza venitului salarial mediu din România

Premisele analizei:

 1) Ion lucrează cu contract de muncă, 8 ore/zi

 2) Ion câștigă salariul MEDIU brut din România, adică aproximativ 2500 lei/ lună;

 3) Ion locuiește cu chirie împreună cu încă o persoană, într-un apartament cu 2 camere;

 4) Ion deține un autoturism cu capacitate a motorului de până în 2000 cm3;

 5) Ion nu economisește și nu investește pentru că salariul nu îi permite acest lucru.

Obiectivele analizei:

 - cuantificarea părții din total venit lunar produs de Ion ce revine statului român și a părții ce ajunge pe piața liberă.

 - reflectarea măsurii în care o persoană care câștigă salariul mediu în România (atenție, nu vorbim minim !) poate trăi decent.

Concluziile analizei:

 - Ion produce un venit lunar de 3200 de lei. Din acest venit, în urma plății către stat a impozitelor si taxelor, rămâne cu 1342 de lei pentru consumul efectiv (42% din total).

 - Deși Ion câștigă venitul MEDIU lunar din România, totuși el muncește doar pentru a se întreține, nu își permite să își cumpere o locuință și nici măcar să locuiască singur cu chirie. De asemenea se pare că dacă ar trăi numai din veniturile salariale nu și-ar permite nici să plece în concediu sau să își cumpere un autoturism nou.

 - Statul îi ia lui Ion aproximativ 58% din ceea ce produce, aparent fără a îi oferi mare lucru în schimb.

Pentru a vedea modalitatea de calcul a sumelor urmați acest link sau descărcați fișierul Excel apăsând AICI.

Citește în continuare ->

Principalele criterii pentru stabilirea valorii și luarea deciziei de cumpărare a unei acțiuni pe Bursa de Valori București

La ce ne uităm prima dată atunci când dorim să investim în acțiunile unei companii listate la Bursa de Valori ? În continuare puteți citi cele mai importante criterii pe care le urmăresc eu atunci când caut o investiție solidă, pe termen lung:

- Potențialul de creștere în viitor (sectorul de activitate, cererea pentru produsele/serviciile firmei,etc).

- Profitabilitatea (compania să nu aibe pierderi și să aibe în general o activitate de exploatare profitabilă).

- Dividendul acordat. Dacă în cazul unui depozit bancar beneficiul obținut este dobânda, în cazul acțiunilor prețul plătit de companie acționarilor pentru aportul la capital trebuie să fie reprezentat de dividend.

- Gradul de îndatorare (să nu fie mai mare de 60%), nivelul indicatorilor de solvabilitate și evoluția în timp a celorlalți indicatori de analiză financiară calculați cu ajutorul aplicației excel AnaFin pe care o puteți downloada de pe pagina "Lucrări".  

- Discountul față de VAN. Ce înseamnă acest lucru ? VAN (valoarea activului net) reprezintă valoarea care s-ar putea obtine în urma vânzării tuturor bunurilor societății și achitării tuturor datoriilor. Împărtită la numărul de acțiuni obținem Valoarea Activului Net Unitar. Daca avem un discount de fata de VAN de exemplu de 50% înseamnă că în schimbul plății unui leu cumpărăm “bunuri în valoare de 2 lei” (la prețurile stabilite conform evaluarilor). Trebuie acordată mare atenție aici: în cazul acțiunilor cu un discount foarte mare față de VAN analizați motivele pentru care investitorii nu sunt interesați la acel moment de acțiunile respective. Este o oportunitate pe care ceilalți nu au observat-o sau există informații care vă scapă vouă ?

 - Contextul economic global și național. Deși acest lucru nu contează foarte mult în cazul în care doriți să faceți o investiție bună pe termen lung și nu doar o speculație. Aici sunt nevoit să aduc în discuție din nou unul dintre citatele mele preferate ale lui Warren Buffet: “Mai devreme sau mai târziu prețul tinde să reflecte valoarea intrinsecă a unei acțiuni”.

Citește în continuare ->