Fondul Monetar International este o organizatie internationala care are ca obiectiv principal, printre altele si acordarea de asistență financiară temporară pentru țările care se confruntă cu dezechilibre ale balanțelor de plăți. Cu totii stim ca si Romania a semnat in 2010 un acord cu acest fond. Haideti sa vedem ce s-a intamplat cu acesti bani si cine a avut de fapt de castigat de pe urma imprumutului si apoi sa facem un exercitiu de imaginatie pe tema utilizarii acestor fonduri pentru investitii in mediul privat.
Pe scurt, experienta Romaniei cu fondul a fost urmatoarea:
1. In anul 2010 Guvernul Romaniei a imprumutat de la FMI niste miliarde de euro (aproximativ 20)
2. Cu acesti bani Guvernul Romaniei, in principal, a finantat cheltuielile bugetare. Nu a investit nici un leu.
3. In viitorul apropiat noi toti vom rambursa aceste imprumuturi + DOBANZILE atasate lor.
Acum haideti sa presupunem ca noi am contracta un credit. Ce ati prefera sa facem cu acesti bani ? Sa ii folosim pentru plata cheltuielilor zilnice (chirii, masini, haine, etc), deci pentru a plati toate aceste lucruri mult mai scump intr-un viitor apropiat sau sa ii folosim pentru a ne deschide o mica afacere care in viitorul apropiat ne va aduce pe langa recuperarea investitiei initiale si anumite venituri constante, din care vom putea acum sa platim cheltuielile de care vorbeam mai sus.
Ma intreb: de ce in loc de o organizatie care finanteaza deficite bugetare, nu exista o organizatie care sa acorde imprumuturi pe termen lung pentru dezvoltarea mediului economic privat, adica a afacerilor mici si mijlocii, dar si a celor de dimensiuni mari ? Haideti sa vedem ce s-ar fi intamplat in aceasta situatie ipotetica:
1. In loc sa platim pentru salariile profesorilor si a medicilor(doar doua exemple), am fi platit pentru crearea unor scoli private mederne si a unor spitale/clinici private de nivel occidental.
2. Astfel se creau locuri de munca pentru profesorii si medicii pe care statul nu si-a mai permis sa ii plateasca din veniturile pe care le poate genera.
3. Ar fi crescut nivelul calitatii serviciilor din aceste domenii datorita concurentei.
4. S-ar fi imbunatatit nivelul de trai al populatiei si ar fi crescut veniturile bugetului de stat(prin taxele si impozitele platite de aceste companii), deci s-ar fi putut dezvolta si infrastructura precum si alte obiective publice.
Am luat exemplul invatamantului si al sanatatii doar pentru a explica fenomenul, insa aceste lucruri s-ar fi putut aplica in orice alt domeniu.
Din punctul meu de vedere, raspunsul la intrebarea "de ce nu s-a facut asa" este foarte simplu: pentru ca nu s-a dorit ! De ce ar dori UE si FMI ca Romania sa prospere, cand inca poate sa "o stoarca ca pe o lamaie semi-uscata" ?
