SIF-urile, oportunitate de investiție pe termen lung

Investiția în acțiunile celor cinci Societăți de Investiții Financiare listate la Bursa de Valori București poate reprezenta o oportunitate excelentă pentru investitorii de portofoliu. Aceste titluri ar putea aduce randamente foarte bune peste 1-3 ani. Haideți să explicăm foarte pe scurt de ce:

Doar două motive pentru care acțiunile SIF-urilor se tranzacționează în prezent la prețuri derizorii :
1. SIF-urile au raportat în anul 2010 profituri înjumătățite față de anul precedent. Atenție, insă, aceste profituri, deși mult mai mici față de perioadele anterioare, se situează, totuși, peste media pieței acțiunilor listate la BVB. De exemplu, SIF 1 are un randament al capitalurilor proprii(ROE) de 10.6 %, ceea ce este un rezultat excelent în comparație cu randamentele altor companii de pe bursă.
2. Contextul global nefavorabil: investitorii, probabil, așteaptă să vadă ce se va mai întâmpla în Japonia și în Libia și din cauza evenimentelor din acele zone, le este teamă să intre la cumpărare în prezent. De asemenea, un motiv al acestei temeri este și criza economică, mai precis efectele încă existente ale acesteia.

Șase motive pentru care acțiunile SIF-urilor reprezintă o investiție bună pe termen lung:
1. În prezent prețurile la care se tranzacționează titlurile SIF-urilor pe bursă sunt foarte mici, reprezentând între 40-60% din valoarea activului net (VAN) al acestor companii. Mai exact cu 1 leu, cumpărați o acțiune care, teoretic, valorează 2,5 lei (exemplu: acțiunile SIF 1)
2. SIF-urile acordă dividende în fiecare an, deci chiar daca peste 1-2 ani nu veți putea obține un preț apropiat de VAN, totuși puteți încasa dividende cu randamente similare ratelor dobânzilor obținute la depozitele bancare (exemplu: SIF 4 oferă un dividend de 0.05 lei pe acțiune, ceea ce reprezintă un randament de aproximativ 7% raportat la prețul din piață al acțiunii de 0.72 lei).
3. În trecut acțiunile emise de SIF-uri se tranzacționau la prețuri duble sau chiar triple față de cele din prezent. Această situație s-ar putea repeta odată cu îmbunătățirea contextului economic și social atât la nivel local cât și global.
4. Profiturile anuale ale SIF-urilor ar putea crește pe termen lung, revenind la nivelul celor obținute în anul 2009, odată cu relansarea economică. Și în această situație, cu siguranță, vom asista la o creștere a prețurilor acțiunilor.
5. Pe termen lung, este imposibil ca prețurile acțiunilor SIF-urilor să scadă dramatic, deoarece acest lucru ar însemna ca acestea să se tranzacționeze la un discount foarte mare (exemplu 80-90%) față de VAN, ceea ce teoretic se poate întâmpla, dar practic este foarte puțin probabil. Dacă ar fi să vedem o scădere, cu siguranță, aceasta va fi doar una pe termen scurt, iar pe termen lung cei care investesc acum, probabil vor avea de câștigat.
6. SIF-urile sunt companii extrem de profitabile, cu randamente ale capitalurilor proprii(ROE) de peste 10%, chiar de 20%, de exemplu, în cazul SIF 2. Având în vedere faptul că o parte din aceste profituri sunt incorporate în capital și reinvestite, putem anticipa că VAN va crește în viitor și odată cu ea, fiind posibil, să crească și prețul. Practic, SIF-urile se află într-o continuă dezvoltare, datorită profitabilității ridicate și a politicilor investiționale extrem de eficiente.


În concluzie, în momentul de față, o investiție în titlurile emise de SIF-uri ar putea fi una foarte solidă și profitabilă pe termen lung, în prezent, acestea tranzacționându-se la prețuri mult subevaluate față de valoarea lor reală.

Warren Buffett afirma: “Mai devreme sau mai târziu prețul tinde să reflecte valoarea intrinsecă a unei acțiuni”

Citește în continuare ->

O absurditate a domeniului bancar

Haideti sa vorbim despre banci si despre riscuri. Cu totii stim ca orice investitie presupune anumite riscuri si cu cat acestea sunt mai mari cu atat si eventualele castiguri pot fi mai mari. Este limpede ca si investitiile in domeniul bancar, cel putin teoretic, ar trebui sa presupuna riscuri, deci atunci cand decizi sa plasezi capitaluri in acest domeniu evaluezi aceste riscuri si DOAR in situatia in care esti capabil sa le accepti (adica esti constient ca poti si pierde in anumite perioade) demarezi investitia.

Practic, insa, in cazul bancilor, prin reglementari speciale (nespecifice economiei libere de piata), aceste riscuri sunt aproape inexistente. Mai exact, in cazul in care un client nu ramburseaza la scadenta ratele si dobanda unui credit, banca poate declansa procedura executarii silite pentru a-si recupera creantele care teoretic ar fi trebuit sa fie supuse riscului, deci nerecuperabile in cazul in care evenimetul care face obiectul unui risc se produce, la fel ca in cazul oricarei investitii din orice alt domeniu.Nimeni nu a obligat-o pe banca respectiva sa acorde un credit unui client care la un moment dat(nu conteaza din ce cauza) nu il mai poate rambursa. Din moment ce banca poate remedia GRESEALA pe care a facut-o acordand creditul, executand bunurile cu care imprumutul a fost garantat, atunci unde mai este riscul bancii ? De fapt insusi termenul de RISC BANCAR nu poate exista atat timp cat in contracte este prezent si termenul de GARANTIE BANCARA.

Pe langa aceste lucruri evidente pentru toata lumea, o situatie absolut absurda este aceea ca bancile stabilesc nivelul dobanzii in functie de cum evalueaza ele gradul de risc. Mai exact, cu cat un credit este considerat mai riscant, cu atat banca mai adauga 1-2 puncte procentuale in plus la rata standard a dobanzii. Adica, in loc sa gaseasca o cale de a diminua acel potential risc sau chiar de a-l elimina complet (de exemplu prin neacordarea creditului), bancile prefera, practic sa MAREASCA RISCUL. Explicatia este ca majorarea dobanzii se traduce de fapt prin marirea ratei de rambursat, deci prin cresterea posibilitatii ca acel client sa nu poata rambursa creditul din cauza ca ratele sunt prea mari si nu isi mai permite sa le plateasca. Situatia despre care tocmai am vorbit mi se pare maximul absurdului din domeniul bancar si sunt de parere ca este exclusiv rezultatul LACOMIEI bancilor si nu al nevoii acestora de acoperire a riscurilor. Practic, masura bancilor in scopul diminuarii riscului este chiar marirea riscului, ceea ce, evident, este un nonsens, o absurditate.

Totodata, acesta grosolanie, considerata de unii un “procedeu de management al riscului bancar”, poate fi chiar unul din motivele declansarii de catre banci a crizei economice, prin care inca incercam sa ne strecuram. Ceea ce mi se pare, insa, de necrezut, este faptul ca, dupa ce au provocat criza si s-au imbogatit, aceleasi banci se plang acum pe unde apuca ca ele nu mai au profituri sau ca au profituri mai mici in anul 2010 decat in anii trecuti si ca nu stiu ce sa mai faca. Daca ii asculti pe unii reprezentati ai acestor banci cum vorbesc despre activitatea bancara foarte “neprofitabila”, mai ca ai un impuls de moment sa le plangi de mila… RUSINE !!!

Citește în continuare ->