vineri, 11 martie 2011

O absurditate a domeniului bancar

Haideti sa vorbim despre banci si despre riscuri. Cu totii stim ca orice investitie presupune anumite riscuri si cu cat acestea sunt mai mari cu atat si eventualele castiguri pot fi mai mari. Este limpede ca si investitiile in domeniul bancar, cel putin teoretic, ar trebui sa presupuna riscuri, deci atunci cand decizi sa plasezi capitaluri in acest domeniu evaluezi aceste riscuri si DOAR in situatia in care esti capabil sa le accepti (adica esti constient ca poti si pierde in anumite perioade) demarezi investitia.

Practic, insa, in cazul bancilor, prin reglementari speciale (nespecifice economiei libere de piata), aceste riscuri sunt aproape inexistente. Mai exact, in cazul in care un client nu ramburseaza la scadenta ratele si dobanda unui credit, banca poate declansa procedura executarii silite pentru a-si recupera creantele care teoretic ar fi trebuit sa fie supuse riscului, deci nerecuperabile in cazul in care evenimetul care face obiectul unui risc se produce, la fel ca in cazul oricarei investitii din orice alt domeniu.Nimeni nu a obligat-o pe banca respectiva sa acorde un credit unui client care la un moment dat(nu conteaza din ce cauza) nu il mai poate rambursa. Din moment ce banca poate remedia GRESEALA pe care a facut-o acordand creditul, executand bunurile cu care imprumutul a fost garantat, atunci unde mai este riscul bancii ? De fapt insusi termenul de RISC BANCAR nu poate exista atat timp cat in contracte este prezent si termenul de GARANTIE BANCARA.

Pe langa aceste lucruri evidente pentru toata lumea, o situatie absolut absurda este aceea ca bancile 
stabilesc nivelul dobanzii in functie de cum evalueaza ele gradul de risc. Mai exact, cu cat un credit este considerat mai riscant, cu atat banca mai adauga 1-2 puncte procentuale in plus la rata standard a dobanzii. Adica, in loc sa gaseasca o cale de a diminua acel potential risc sau chiar de a-l elimina complet (de exemplu prin neacordarea creditului), bancile prefera, practic sa MAREASCA RISCUL. Explicatia este ca majorarea dobanzii se traduce de fapt prin marirea ratei de rambursat, deci prin cresterea posibilitatii ca acel client sa nu poata rambursa creditul din cauza ca ratele sunt prea mari si nu isi mai permite sa le plateasca. Situatia despre care tocmai am vorbit mi se pare maximul absurdului din domeniul bancar si sunt de parere ca este exclusiv rezultatul LACOMIEI bancilor si nu al nevoii acestora de acoperire a riscurilor. Practic, masura bancilor in scopul diminuarii riscului este chiar marirea riscului, ceea ce, evident, este un nonsens, o absurditate.

Totodata, acesta grosolanie, considerata de unii un “procedeu de management al riscului bancar”, poate fi chiar unul din motivele declansarii de catre banci a crizei economice, prin care inca incercam sa ne strecuram. Ceea ce mi se pare, insa, de necrezut, este faptul ca, dupa ce au provocat criza si s-au imbogatit, aceleasi banci se plang acum pe unde apuca ca ele nu mai au profituri sau ca au profituri mai mici in anul 2010 decat in anii trecuti si ca nu stiu ce sa mai faca. Daca ii asculti pe unii reprezentati ai acestor banci cum vorbesc despre activitatea bancara foarte “neprofitabila”, mai ca ai un impuls de moment sa le plangi de mila… RUSINE !!!

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu