Marii speculatori au inventat o noua "criza"

Presupun că ați auzit în ultimele zile de panica genarală provocată de zvonul ca SUA ar putea intra intr-o nouă criză !?

Deși economia Romaniei prezintă semne de revenire în momentul actual (trimestrul al doilea al anului 2011 este al treilea trimestru consecutiv de creștere economică, producția industrială a crescut cu 8.9% in primele 5 luni ale anului vezi aici, etc.), totuși un simplu ZVON lansat de cine știe ce "mare analist economic" a provocat prăpăd pe Bursa de la București în ultimele zile.

Haideți sa vedem ce s-a întâmplat de fapt: marii speculatori (investitorii pe termen scurt care dețin pachete foarte mari de acțiuni) au profitat de această știre (zvonul) și au vândut masiv provocând astfel panică pe bursă. Această panică va dura până când micii investitori se vor speria, vor anticipa o cădere dramatică a bursei (acest lucru făcând parte de fapt din scenariul creat de marii speculatori) și vor ieși din piață marcând pierderi importante. Cine va cumpăra ? Ați ghicit ! Marii speculatori, care apoi vor promova în piață zvonuri pozitive de normalizare a situației, nu vor mai plasa ordine de vânzare, oferta de acțiuni din piață va scădea, prețurile vor crește, iar micii investitori vor cumparăra din nou scump acțiunile vândute de marii speculatori...

În concluzie, jocurile sunt făcute de mult, iar cei care au în prezent foarte mulți bani vor avea și mai mulți în timp ce restul vor fi păcăliți.

Citește în continuare ->

FMI- inger sau demon ?

Fondul Monetar International este o organizatie internationala care are ca obiectiv principal, printre altele si acordarea de asistență financiară temporară pentru țările care se confruntă cu dezechilibre ale balanțelor de plăți. Cu totii stim ca si Romania a semnat in 2010 un acord cu acest fond. Haideti sa vedem ce s-a intamplat cu acesti bani si cine a avut de fapt de castigat de pe urma imprumutului si apoi sa facem un exercitiu de imaginatie pe tema utilizarii acestor fonduri pentru investitii in mediul privat.

Pe scurt, experienta Romaniei cu fondul a fost urmatoarea:
1. In anul 2010 Guvernul Romaniei a imprumutat de la FMI niste miliarde de euro (aproximativ 20)
2. Cu acesti bani Guvernul Romaniei, in principal, a finantat cheltuielile bugetare. Nu a investit nici un leu.
3. In viitorul apropiat noi toti vom rambursa aceste imprumuturi + DOBANZILE atasate lor.

Acum haideti sa presupunem ca noi am contracta un credit. Ce ati prefera sa facem cu acesti bani ? Sa ii folosim pentru plata cheltuielilor zilnice (chirii, masini, haine, etc), deci pentru a plati toate aceste lucruri mult mai scump intr-un viitor apropiat sau sa ii folosim pentru a ne deschide o mica afacere care in viitorul apropiat ne va aduce pe langa recuperarea investitiei initiale si anumite venituri constante, din care vom putea acum sa platim cheltuielile de care vorbeam mai sus.

Ma intreb: de ce in loc de o organizatie care finanteaza deficite bugetare, nu exista o organizatie care sa acorde imprumuturi pe termen lung pentru dezvoltarea mediului economic privat, adica a afacerilor mici si mijlocii, dar si a celor de dimensiuni mari ? Haideti sa vedem ce s-ar fi intamplat in aceasta situatie ipotetica:
1. In loc sa platim pentru salariile profesorilor si a medicilor(doar doua exemple), am fi platit pentru crearea unor scoli private mederne si a unor spitale/clinici private de nivel occidental.
2. Astfel se creau locuri de munca pentru profesorii si medicii pe care statul nu si-a mai permis sa ii plateasca din veniturile pe care le poate genera.
3. Ar fi crescut nivelul calitatii serviciilor din aceste domenii datorita concurentei.
4. S-ar fi imbunatatit nivelul de trai al populatiei si ar fi crescut veniturile bugetului de stat(prin taxele si impozitele platite de aceste companii), deci s-ar fi putut dezvolta si infrastructura precum si alte obiective publice.
Am luat exemplul invatamantului si al sanatatii doar pentru a explica fenomenul, insa aceste lucruri s-ar fi putut aplica in orice alt domeniu.

Din punctul meu de vedere, raspunsul la intrebarea "de ce nu s-a facut asa" este foarte simplu: pentru ca nu s-a dorit ! De ce ar dori UE si FMI ca Romania sa prospere, cand inca poate sa "o stoarca ca pe o lamaie semi-uscata" ?

Citește în continuare ->

Influenta modificarii ratei dobanzii de politica monetara asupra evolutiei bursei

Acum ceva timp am citit un articol foarte interesant aici si m-am gandit ca ar fi foarte util de explicat mai pe larg de ce bursele evolueaza in sens invers modificarii dobanzii de politica monetara, mai exact, in momentul in care Banca Centrala decide diminuarea dobanzii, de cele mai multe ori bursa inregistreaza cresteri, iar majorarea acestei dobanzi provoaca scaderi ale bursei.

Este bine stiut faptul ca orice produs are un pret. Ei bine, dobanda de politica monetara reprezinta, in principiu, pretul banilor, deci o diminuare a dobanzii se traduce prin ieftinirea banilor, in timp ce o majorare prin scumpirea acestora. Ieftinirea banilor produce cresterea masei monetare din piata deoarece, moneda fiind mai ieftina, din ce in ce mai multi participanti ai pietei si-o permit, iar scumpirea banilor produce situatia inversa, adica diminuarea masei monetare din cauza ca putini participanti ai pietei isi mai permit acesti "bani scumpi".

Acum ca am stabilit principalele elemente "teoretice", haideti sa vedem ce se intampla, efectiv, in momentul modificarii dobanzii de referinta de catre Banca Centrala.

In prima situatie, diminuarea dobanzii, in piata se produc mai multe modificari, printre care:

1. Companiile pot atrage mai usor resurse mai numeroase si mai ieftine (prin credite sau alte tipuri de imprumuturi) pe care le pot utiliza pentru investitii sau dezvoltare, ceea ce se va concretiza in final prin cresterea profiturilor care va duce la cresterea cererii pentru actiuni ce va produce la randul ei cresterea preturilor actiunilor

2. Clientii acestor companii pot atrage la randul lor fonduri suplimentare mai multe, mai usor pe care le pot introduce in piata cumparand produsele companiilor (cresterea consumului). In aceasta situatie efectul final va fi cresterea cifrelor de afaceri ale companiilor si, implicit, a profiturilor acestora.

3. Investitorii pot atrage si ei fonduri suplimentare pe care le pot plasa ulterior in investitii pe bursa, ceea ce va duce la cresterea cererii pentru actiuni si, in final, la cresterea preturilor actiunilor.

4. Randamentele plasamentelor in depozite la termen sau obligatiuni scad, ceea ce ii poate determina pe multi dintre detinatorii acestor instrumente sa "mute" resursele de care dispun pe o alta piata. O mare parte va merge spre piata de capital, ceea ce inseamna ca va creste, din nou, cererea pentru actiuni, deci acestea se vor scumpi.

Din aceste motive, diminuarea dobanzii de politica monetara produce, in general, imbunatatirea mediului economic, dar si cresteri pe bursa.

Este de la sine inteles ca o majorare a dobanzii de referinta produce efectele inverse celor prezentate mai sus, mai exact, companiile si clientii acestora vor atrage mult mai greu resurse, ceea ce va duce la scaderea profiturilor, de aici putand aparea si alte complicatii cum ar fi de exemplu diminuari salariale sau chiar restructurari, deci somaj. De asemenea, multi dintre investitorii de pe bursa se vor orienta spre depozite la termen sau obligatiuni, convinsi de dobanzile mari pe care aceste intrumente le ofera, ceea ce va duce la diminuarea cererii pentru actiuni si, in final, la scaderea preturilor acestora.

Avand in vedere cele expuse mai sus, probabil ca va veti intreba: "de ce Banca Centrala nu reduce la minim dobanda de referinta pentru a incuraja economia si a fi bine pentru toata lumea ? " Raspunsul este unul foarte simplu: cu cat dobanda este mai mica si banii sunt mai ieftini, cu atat va creste consumul, ceea ce va duce la cresterea preturilor, deci la inflatie, ceea ce poate provoca grave dezechilibre economice. De aceea Banca Centrala (al carei obiectiv principal este stabilitatea preturilor) trebuie sa gestioneze cu foarte mare atentie dobanda de politica si sa gaseasca un nivel optim al acesteia, asa incat sa indeplineasca si obiectivele ce tin de inflatie (sa gaseasca un echilibru intre dobanda si inflatie).

In concluzie, va sugerez, in cazul in care investiti pe bursa sa fiti atenti la orice modificare a dobanzii de politica monetara.

PS: Joi 7 Aprilie, Banca Centrala Europeana a majorat dobanda de politica de la 1% la 1.25%. Vezi aici. Astazi piata noastra nu a reactionat negativ, insa este interesant de urmarit ce se va intampla de acum, pe burse, atat la noi, cat si in restul UE.

Citește în continuare ->

O idee inedita de a explica ce inseamna "sa joci la bursa"

Intr-o zi, blocat fiind in traficul bucurestean, am meditat asupra unui mod de a explica celor care nu au inteles pana acum ce inseamna de fapt "sa joci la bursa". Multi compara "jocul la bursa" cu pariurile sportive(nimic mai gresit de atat) in timp ce altora li se pare ceva extrem de complicat (la fel de gresit). Nu voi face acum o teorie a pietelor de capital (pentru cei cu adevarat interesati, se pot gasi foarte multe materiale pe aceasta tema, doar printr-o simpla cautare), ci voi incerca sa exemplific acest fenomen dintr-o perspectiva strict metaforica.

Imaginati-va ca mergeti pe un drum cu doua benzi pe sens extrem de aglomerat. Sa presupunem ca circulati pe prima banda si la un moment dat observati ca pe cea de-a doua se merge mult mai bine. Cu siguranta ca veti schimba banda de mers si la fel ca voi o vor face si alti conducatori care au observat oportunitatea. Acest lucru, insa, va duce treptat la aglomerarea celei de-a doua benzi si eliberarea primei benzi care initial fusese cea mai aglomerata dintre cele doua. Astfel, daca nu va veti adapta situatiei si nu veti schimba din nou banda de mers riscati sa ramaneti blocati in trafic in timp ce alti conducatori mai perspicace vor merge bine-mersi pe cealalta banda.

Imaginati-va, acum, ca pe prima banda de mers au voie sa circule doar CUMPARATORII (cei care cumpara actiuni la bursa), iar pe cea de-a doua doar VANZATORII (cei care vand actiuni la bursa). Astfel, daca se merge mai bine pe prima banda, inseamna ca pretul actiunilor CRESTE, iar daca se merge mai bine pe cea de-a doua inseamna ca pretul actiunilor SCADE.

Astfel, puteti avea de castigat in doua moduri:
1. Va mutati in permanenta pe banda pe care se merge mai bine. In aceast caz, insa, problema este ca trebuie sa va dati seama intotdeauna pe care dintre cele doua benzi se merge mai bine si in plus sa observati imediat cand o banda s-a aglomerat si in acel moment sa o schimbati rapid. Este destul de greu sa nu gresiti si, evident, cei mai avantajati sunt cei care schimba primii banda deoarece ei vor merge cel mai bine pentru cel mai mult timp. (Echivalent cu a merge cu trendul pietei)
2. Observati (la un moment dat) ca toata lumea se muta pe una dintre benzi si, din experienta, stiti ca cealalta banda se va elibera si de aceea veti merge pe ea si nu o veti schimba. (Echivalent cu a cumpara cand toata lumea vinde si preturile sunt foarte mici si a vinde cand toata lumea cumpara si preturile sunt deja prea mari.)

Veti avea de pierdut atunci cand, desi se merge mai bine pe o banda, voi nu observati (analizati situatia GRESIT) si ramaneti sau va mutati pe banda mai aglomorata care deja este sau va fi in curand blocata. (Echivalent, de exemplu, cand cumparati desi preturile sunt prea mari si ceilalti vor vinde ducandu-le in jos)

Singura diferenta intre gestionarea unei astfel de situatii din trafic si "jocul la bursa" este ca "jucatorii" se muta dupa o banda pe alta, de obicei, in urma unor evenimente. De exemplu daca firmele listate la cota bursei inregistreaza performante foarte slabe, cei mai multi dintre "jucatori" se vor afla pe banda vanzatorilor si preturile vor avea o tendinta de scadere. Este cam acelasi lucru, daca vreti, ca atunci cand soferii se muta pe banda mai aglomerata din cauza ca pe cea mai libera sunt obstacole(de exemplu gropi :))

In concluzie, tranzactionarea actiunilor la bursa (nu imi place cum suna "jocul la bursa"), NU ESTE asemanatoare pariurilor sportive si nici NU ESTE un lucru extrem de complicat. Tot ce ai de facut este sa iti dai seama de directia pietei, sa analizezi situatia cat mai pertinent si obiectiv si sa nu cumperi niciodata prea scump !

Citește în continuare ->

SIF-urile, oportunitate de investiție pe termen lung

Investiția în acțiunile celor cinci Societăți de Investiții Financiare listate la Bursa de Valori București poate reprezenta o oportunitate excelentă pentru investitorii de portofoliu. Aceste titluri ar putea aduce randamente foarte bune peste 1-3 ani. Haideți să explicăm foarte pe scurt de ce:

Doar două motive pentru care acțiunile SIF-urilor se tranzacționează în prezent la prețuri derizorii :
1. SIF-urile au raportat în anul 2010 profituri înjumătățite față de anul precedent. Atenție, insă, aceste profituri, deși mult mai mici față de perioadele anterioare, se situează, totuși, peste media pieței acțiunilor listate la BVB. De exemplu, SIF 1 are un randament al capitalurilor proprii(ROE) de 10.6 %, ceea ce este un rezultat excelent în comparație cu randamentele altor companii de pe bursă.
2. Contextul global nefavorabil: investitorii, probabil, așteaptă să vadă ce se va mai întâmpla în Japonia și în Libia și din cauza evenimentelor din acele zone, le este teamă să intre la cumpărare în prezent. De asemenea, un motiv al acestei temeri este și criza economică, mai precis efectele încă existente ale acesteia.

Șase motive pentru care acțiunile SIF-urilor reprezintă o investiție bună pe termen lung:
1. În prezent prețurile la care se tranzacționează titlurile SIF-urilor pe bursă sunt foarte mici, reprezentând între 40-60% din valoarea activului net (VAN) al acestor companii. Mai exact cu 1 leu, cumpărați o acțiune care, teoretic, valorează 2,5 lei (exemplu: acțiunile SIF 1)
2. SIF-urile acordă dividende în fiecare an, deci chiar daca peste 1-2 ani nu veți putea obține un preț apropiat de VAN, totuși puteți încasa dividende cu randamente similare ratelor dobânzilor obținute la depozitele bancare (exemplu: SIF 4 oferă un dividend de 0.05 lei pe acțiune, ceea ce reprezintă un randament de aproximativ 7% raportat la prețul din piață al acțiunii de 0.72 lei).
3. În trecut acțiunile emise de SIF-uri se tranzacționau la prețuri duble sau chiar triple față de cele din prezent. Această situație s-ar putea repeta odată cu îmbunătățirea contextului economic și social atât la nivel local cât și global.
4. Profiturile anuale ale SIF-urilor ar putea crește pe termen lung, revenind la nivelul celor obținute în anul 2009, odată cu relansarea economică. Și în această situație, cu siguranță, vom asista la o creștere a prețurilor acțiunilor.
5. Pe termen lung, este imposibil ca prețurile acțiunilor SIF-urilor să scadă dramatic, deoarece acest lucru ar însemna ca acestea să se tranzacționeze la un discount foarte mare (exemplu 80-90%) față de VAN, ceea ce teoretic se poate întâmpla, dar practic este foarte puțin probabil. Dacă ar fi să vedem o scădere, cu siguranță, aceasta va fi doar una pe termen scurt, iar pe termen lung cei care investesc acum, probabil vor avea de câștigat.
6. SIF-urile sunt companii extrem de profitabile, cu randamente ale capitalurilor proprii(ROE) de peste 10%, chiar de 20%, de exemplu, în cazul SIF 2. Având în vedere faptul că o parte din aceste profituri sunt incorporate în capital și reinvestite, putem anticipa că VAN va crește în viitor și odată cu ea, fiind posibil, să crească și prețul. Practic, SIF-urile se află într-o continuă dezvoltare, datorită profitabilității ridicate și a politicilor investiționale extrem de eficiente.


În concluzie, în momentul de față, o investiție în titlurile emise de SIF-uri ar putea fi una foarte solidă și profitabilă pe termen lung, în prezent, acestea tranzacționându-se la prețuri mult subevaluate față de valoarea lor reală.

Warren Buffett afirma: “Mai devreme sau mai târziu prețul tinde să reflecte valoarea intrinsecă a unei acțiuni”

Citește în continuare ->

O absurditate a domeniului bancar

Haideti sa vorbim despre banci si despre riscuri. Cu totii stim ca orice investitie presupune anumite riscuri si cu cat acestea sunt mai mari cu atat si eventualele castiguri pot fi mai mari. Este limpede ca si investitiile in domeniul bancar, cel putin teoretic, ar trebui sa presupuna riscuri, deci atunci cand decizi sa plasezi capitaluri in acest domeniu evaluezi aceste riscuri si DOAR in situatia in care esti capabil sa le accepti (adica esti constient ca poti si pierde in anumite perioade) demarezi investitia.

Practic, insa, in cazul bancilor, prin reglementari speciale (nespecifice economiei libere de piata), aceste riscuri sunt aproape inexistente. Mai exact, in cazul in care un client nu ramburseaza la scadenta ratele si dobanda unui credit, banca poate declansa procedura executarii silite pentru a-si recupera creantele care teoretic ar fi trebuit sa fie supuse riscului, deci nerecuperabile in cazul in care evenimetul care face obiectul unui risc se produce, la fel ca in cazul oricarei investitii din orice alt domeniu.Nimeni nu a obligat-o pe banca respectiva sa acorde un credit unui client care la un moment dat(nu conteaza din ce cauza) nu il mai poate rambursa. Din moment ce banca poate remedia GRESEALA pe care a facut-o acordand creditul, executand bunurile cu care imprumutul a fost garantat, atunci unde mai este riscul bancii ? De fapt insusi termenul de RISC BANCAR nu poate exista atat timp cat in contracte este prezent si termenul de GARANTIE BANCARA.

Pe langa aceste lucruri evidente pentru toata lumea, o situatie absolut absurda este aceea ca bancile stabilesc nivelul dobanzii in functie de cum evalueaza ele gradul de risc. Mai exact, cu cat un credit este considerat mai riscant, cu atat banca mai adauga 1-2 puncte procentuale in plus la rata standard a dobanzii. Adica, in loc sa gaseasca o cale de a diminua acel potential risc sau chiar de a-l elimina complet (de exemplu prin neacordarea creditului), bancile prefera, practic sa MAREASCA RISCUL. Explicatia este ca majorarea dobanzii se traduce de fapt prin marirea ratei de rambursat, deci prin cresterea posibilitatii ca acel client sa nu poata rambursa creditul din cauza ca ratele sunt prea mari si nu isi mai permite sa le plateasca. Situatia despre care tocmai am vorbit mi se pare maximul absurdului din domeniul bancar si sunt de parere ca este exclusiv rezultatul LACOMIEI bancilor si nu al nevoii acestora de acoperire a riscurilor. Practic, masura bancilor in scopul diminuarii riscului este chiar marirea riscului, ceea ce, evident, este un nonsens, o absurditate.

Totodata, acesta grosolanie, considerata de unii un “procedeu de management al riscului bancar”, poate fi chiar unul din motivele declansarii de catre banci a crizei economice, prin care inca incercam sa ne strecuram. Ceea ce mi se pare, insa, de necrezut, este faptul ca, dupa ce au provocat criza si s-au imbogatit, aceleasi banci se plang acum pe unde apuca ca ele nu mai au profituri sau ca au profituri mai mici in anul 2010 decat in anii trecuti si ca nu stiu ce sa mai faca. Daca ii asculti pe unii reprezentati ai acestor banci cum vorbesc despre activitatea bancara foarte “neprofitabila”, mai ca ai un impuls de moment sa le plangi de mila… RUSINE !!!

Citește în continuare ->