Economia nu înseamnă creare de instrumente financiare extrem de complicate și nici tipărire de bani, deoarece banii nu ar valora nimic în lipsa produselor și serviciilor pe care oamenii sunt dispuși să le schimbe între ei. Economia este, de fapt, un lucru foarte simplu și înseamnă capacitatea fiecărui element dintr-un grup (persoană, țară) de a obține bunuri și/sau servicii în schimbul producției/livrării de alte bunuri și/sau servicii de care alte elemente din grup au nevoie sau sunt dispuși să le cumpere.
De unde a pornit totul ?
De cele mai multe ori pentru a rezolva un lucru complex este de ajutor să reducem datele la minim, creăm un raționament, iar apoi vom aplica algoritmul pentru datele complete. Dacă funcționează la nivel simplificat va funcționa și la nivelul complex.
La început puținii oameni care existau într-un anumit loc, pentru a supraviețui, aveau nevoie să mănânce și să se adăpostească. Presupunem mai întâi că erau doar doi oameni: au observat că nu puteau să vâneze și să creeze un adăpost în același timp, mai ales că unul dintre ei era priceput la vânătoare și habar nu avea cum să construiască, iar celălalt se pricepea la construirea adăpostului, dar nu era eficient la vânătoare. Astfel, au convenit ca primul să caute mancare, în timp ce al doilea construia și întreținea adăpostul. Ulterior, cel care avea mâncarea oferea o parte din ea celuilalt în schimbul posibilității de a sta în adăpostul construit în timp ce el a căutat alimentele. Astfel, ambii reușeau să aibă și hrană și un adăpost, într-un mod eficient. (muncind cât mai puțin pentru că fiecare se pricepea la ce făcea). Ulterior au apărul în acel loc și alți oameni care făceau rost de alte tipuri de hrană sau servicii și, de comun acord, cu toții au început să schimbe produsele în funcție de necesități și preferințe.
Pentru a sintetiza, cheia unei economii solide este următoarea:
- produci/prestezi ceea ce poți și ești bun;
- consumi ce ai nevoi de bază (hrană, adăpost etc);
- ceea ce îți rămâne (excedent) schimbi pe alte produse pe care le dorești, dar nu sunt indispensabile;
- cu cât produci mai mult excedent și reușești să dai la schimb cu atât ești mai bogat.
!!! De aici rezultă că producția a ceea ce este cerut de piață reprezintă o dezvoltare sustenabilă !!!
În lipsa monedei, creditul ar fi însemnat că o persoană din grup nu produce nimic la un anumit moment, dar alte persoane îi oferă produse și servicii în schimbul promisiunii că în viitor va produce și ea ceva de care alții au nevoie. Acest lucru înseamnă că persoana care a făcut credit pentru consum acum, în viitor va trebui să muncească mai mult/eficient astfel încât să acopere propriul consum + ceea ce a consumat în trecut + o dobândă. (prin oferire la rândul ei de produse/servicii cerute de piață). Dacă nu reușește se crează un dezechilibru economic.
După un timp, fiind foarte mulți, oamenii au observat că era dificil să găsească imediat întotdeauna un alt om, în același moment și loc, cu care să schimbe ceea ce produceau. De aceea au convenit să folosească un intermediar: moneda.
Cum ar trebui să se întâmple în prezent ?
Dacă aplicăm raționamentul de mai sus și pentru momentul actual, rezultă că:
1) Din banii pe care o persoană îi obține în schimbul muncii prestate cumpără în primul rând produsele indispensabile vieții: hrană, adăpost (chirie sau locuință), căldură, energie etc.
2) Din ceea ce rămâne cumpără produse de care nu are neapărată nevoie pentru supraviețuire, dar pe care le dorește: gadget-uri, autoturisme, excursii etc.
3) Restul economisește pentru a putea consuma în viitor fără a produce altceva în schimb sau investește pentru a produce mai mult din ceea ce e cerut de piață și a deveni mai bogat. (putând consuma și mai mult în viitor fără a produce altceva în schimb). Între 2 si 3 fiecare își stabilește ponderea în funcție de preferințe
4) Creditul este doar pentru a investi în ceva ce este cerut de piață (Regulă !). Prin credit de fapt promiți că vei produce în viitor valoarea bunurilor cumpărate + surplus. Surplusul trebuie să fie format din dobânda pe care o plătești băncii + un profit ! Altfel nu merită să faci credit ! De ce ai face credit doar pentru a plăti în viitor prețul bunurilor + dobândă și comisioane băncii ? Dacă nu reușești să produci la rândul tău bunuri/servicii cerute, nu vei putea rambursa creditul și se va crea dezechilibru.
De asemenea, o țară nu este diferită de un individ. Dacă nu produci nimic și doar consumi înseamnă fie că ai produs foarte mult în trecut și acum ai economii pentru a putea consuma, fie că ceea ce consumi este pe datorie, promițând astfel că vei produce în viitor mai mult + dobândă, ceea ce este o tehnică falimentară ce duce la "sapă de lemn". De aceea este extrem de important ca o țară să producă bunuri și/sau servicii cerute de alții, pe care să le exporte, în aceași măsură în care importă alte bunuri și/sau servicii de care are nevoie la rândul ei, dar nu are capacitatea (priceperea) de a le produce- exact ca atunci când erau doar doi oameni (mai sus)
Contrar opiniei economiștilor mainstream conform căreia: consumul este motorul unei economii (greșit !), de fapt, producția a ceea ce piața cere sau este dispusă să cumpere, reprezintă adevăratul motor al unei economii solide ! Nu poți doar să consumi, fără a produce/livra ceva în schimb, la rândul tău.
În final, dacă v-a plăcut acest articol, vă recomand să vizionați videoclipul de mai jos, prin care, la sfârșitul anului 2006, Peter Schiff a prevăzut criza financiară din anul 2008 explicând foarte clar și care sunt cauzele acesteia:
Ti-a placut acest articol ? Aboneaza-te prin E-mail apăsând aici
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu